E toamna,ce sa-i facem.

Poate e prea devreme sa nu respir spre trecut,din mai multe puncte de vedere, pe care le realizez pe rand,chiar acum si care incep sa numai aiba totusi prea multe legaturi cu tine. De fapt,in lumea mea nimic nu prea mai are niciun fel de legatura cu nimic. :)) Sa fie de bine?  Nu as stii ce sa raspund, asa ca prefer sa numai intreb.Doctoru' imi spune ca nu e bine sa las asa multe intrebari fara raspuns.Da ce sa-i facem acum. O definitie psihologica nu corespunde de multe ori cu una data de simturi. Ma gandesc ca facem asa multe definitii sa fie inutile. Eu renunt sa incerc sa imi mai definesc/explic multe lucruri ca : amintiri, orgoliul prostesc (poate si al meu sau si al meu ) sau sentimente.Renunt sa imi mai explic obsesiile.Traiesc cu ele si atat.(chit ca e vorba de parul meu ).
Mint,la asta probabil nu o sa renunt niciodata.Asa cum nici la cea care m-ai facut sa fiu nu cred ca o sa renunt deplin vrodata.In ambele moduri,pentru cei care inteleg.Adica nu pentru tine. 
De ce atatea explicatii?Dupa ele o sa vina alte intrebari si nu ajung nicaieri.So..I quit.Finally.
Pana nu ma razgandesc. :))



PS : Am zis eu ca o sa tina doar o zi? (Referitor la postul trecut ).

Miracles can happen

Pur si simplu nu aveam cum sa nu postez nimic in seara asta.Sunt muuuuuuuuult prea bine dispusa. :))
De ce?! I've got no idea.Cred ca de la injectii..cine stie:)).
Ideea e ca imi era dor de mine asa.Si asta imi da de gandit.A trecut ceva timp (prea M U L T ) de cand nu mi-a mai pasat de nimeni,exceptandu-ma pe mine, sau de nimic.Si ma simt bine.Surprinzator de bine.Ar fi trebuit sa incerc mai des.Vaai.Cata aiureala pe capul meu.Azi e ziua in care accept ca nu totul ar trebui sa fie perfect.Ziua in care imi plac defectele lumii si ale mele.Sau mai bine spus,nu-mi pasa.Nu va faceti probleme sau pentru altii, nu va entuziastmati deoarece este valabil numai pentru ziua de 18 noiembrie 2009,care apropo de asta a fost una de mega cacat.


Am stat 5 ore la coada intr-un cabinet medical,da 5 ore!! Cum numai in Fetesti,Romania e posibil probabil.Si asta ca sa imi fac o nenorocita de injectie pe care as fi preferat oricand sa nu o fac.Am auzit fel de fel de discutii intre babe,foarte amuzante de altfel si am ratat 3 inspectii (nu ca mi-ar parea rau ),pardon 4.


Revenind la motivul postului: azi sunt fericita.Da eu :)).Cand citesc ce spun, inclusiv mie mi se pare ca dramatizez prea mult in unele situatii.. Ce sa ii facem,totul e in functie de ce simti iar acum ma simt bine.


The eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeend. :)




PS: urmeaza evident si melodia corespunzatoare starii mele, doar ca nu prea ma hotarasc. :)) Postez doua,pentru orice eventualitate.




Kesha - TiK-ToK




One Republic - Secrets

Obsesii muzicale.Again

Mi s-a pus pata pe melodia asta. :)) de ce nu stiu ca nu e asa extraordinara.

maruntis

Chiar asa.

 Nu,nu ai inima franta. Doar ai nevoie de una noua.

…Una de carton rosu. Asa lucioasa, subtire, simetrica… poate colorata manual, ceva ecologic ca asa se poarta mai nou. Ar fi perfecta: nu simte, nu vede, nu aude, nu miroase, nu atinge si cel mai important, nu tine minte. E doar de umplutura; asta ca sa nu simti un gol acolo.

Da stiu, prea superficial. Dar am ajuns sa cred ca-i mai sanatos asa. Mint. Nu cred asta. Dar imi place sa ma joc ca as crede…

Stiu, te doare ca totul iti aminteste si totusi fara doza zilnica nu poti continua. E un paradox. Si mereu va fi asa. Dar “mereu” o sa dureze la nesfarsit?

Poate ar trebui sa schimbi ceva. Da… play list-ul, cutia aia, cartile alea, maruntisurile alea toate, peretii, usa, patul… pfuu, patul ala  blestemat… pijamalele, asternuturile, pernele… si ..inima aia. De ce ai implicat atatea?

Hai sa ne gandim: poti face dus si de 10 ori pe zi, amprentele au ramas adanc in piele, iar mirosul ala a devenit aerul ce-ti oxigeneaza intreaga fiinta; in cap iti ruleaza inca acelasi film, desi programul s-a schimbat de un timp…

A fost  (prima)vara. Citeste si tu o carte. Nu, nu-i ok. Stiu ce carti cauti tu. Si-ti spun de pe acum: n-o sa-ti mearga. Desi refuzi sa crezi. Sau poate eu refuz sa cred… Oricum, e incurabil.

E o toamna ciudata. Nu. De fapt e doar diferita. Poate nu ti-au placut niciodata schimbarile. (prea multi de “nu”. Negativism 100% ?!)

“Hai sa visam impreuna…”- Dar asta o faci si fara ajutor. Chestia cu universul paralel, identitatile ascunse, pesonalitatile multiple si viata secreta n-o sa-ti aduca nimic bun. Si te mai lauzi ca esti o persoana realista.

Eh, e greu doar la inceput… Bine bine, iar mint. De fapt acum se cos ranile. Depinde foarte mult de ata pe care o folosesti. Si nu, aia de pescuit nu-i destul de rezistenta. Oricum, prima cusatura nu va tine niciodata. Se ve rupe la primul zambet, apoi la prima vorba cu doua intelesuri, apoi la prima atingere milimetrica, apoi la prima atingere serioasa si apoi la primul sarut si… restul.

Da, crezi sau nu, se ajunge aproape mereu pana acolo. Dar nu stiu exact de ce. Probabil dorul, melancolia, dragul vremurilor trecute sau gelozia, invidia, razbunarea… depinde de situatie.

N-am mai trecut prin asta, dar asa am auzit si eu.     Mint.

P.S.

In primul rand tin sa mentionez ghilimelele de rigoare la acest post.

In al doilea rand, even though I got  over it,  I still do not understand, and I guess I never will… I had to draw the line, but still this question keeps on spinning in my mind…

Thirdly, I lied  2 lines ahead… I didn’t get over it. 

"News flash"

Probabil o sa incep o noua rubrica.De cugetari,zicale,proverbe.Cum vreti voi.Eu le numesc adevaruri prin care am trecut.


Asa ca zicala zilei de azi (motiv pt care m-as da putin cu capul de pereti ,asta daca nu as avea gatul teapan) este :


Nici dracul nu e  atat de negru cat pare, nici atat de alb cat ne-am dori.

Uite ca se poate

"Îmi doream să ne întâlnim şi să îţi spun toate chestiile astea. Dar ştiu că nu ar fi fost posibil. În primul rând, pentru că simpla ta prezenţă, pe lângă faptul că rarefia aerul din jurul meu, … mă făcea să văd altfel lucrurile. Iar în al 2-lea rând, dacă aş fi fost în preajma ta, nu mi-aş fi dorit nimic mai mult (o atitudine de evitat pe viitor – în sensul că îmi voi dori mai mult când voi fi în preajma ta – şi nu numai de la mine). )
M-am gândit vreo câteva zile (poate e mult spus zile ?) la momentul în care aş dori să ţi le spun şi la momentele în care chiar ţi le voi spune (e aproape patetic să te gândeşti câteva zile la câteva momente … viitoare; rectific, e chiar patetic, ineficient, inconştient), dar nu şi la ceea ce vroiam să-ţi spun. Pentru că ştiam deja. Îţi spuneam zilele trecute; să-ţi “transformi” gândurile în cuvinte e o etapă utilă şi necesară. Urmează faptele, obiceiurile, caracterul, personalitatea etc. Iar dacă gândurile sunt clare şi sincere, e cu atât mai simplu şi mai bine.
Era greu să găsesc un moment favorabil. Mai ales că trebuia să fie un moment favorabil pentru 2 persoane, nu pentru una singură. Şi cred că e mai bine să îţi scriu toate lucrurile astea. Iar dacă sunt ceva nelămuriri, mi-ar face mare plăcere să şi vorbim despre ele (lucru care nu se va întâmpla niciodată ). Sau poate doar să le simţim (lucru care s-a întâmplat, cică, după cum spui, de câteva ori ). M-am gândit cu echilibru şi cu răbdare, cu pasiune şi sinceritate. M-am gândit cu maturitate, cu implicare şi cu detaşare la toate astea. Şi cu multă iubire.
Mi-a fost greu să scriu ceea ce vei citi pentru că sunt multe momente când simt că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă, când simt că mă îndepărtezi, când simt că îmi ascunzi multe lucruri, când simt că mă testezi (Atenţie, acest paragraf conţine mesaj excesiv de matur, neînţeles nici măcar de autor).
Şi am decis să ţi le scriu pentru că sunt la fel de multe momentele în care cred, simt şi ştiu că între noi 2 poate fi ceva mai mult, mult mai mult. Când simt că ai încredere în mine, că îţi place să fii cu mine, ca ţii la mine.
Cu cât iubeşti pe cineva mai mult, cu atât îi oferi mai mult.
Cu cât iubeşti pe cineva mai mult, cu atât îi ceri mai puţin.
Pentru că atunci când va fi pregătită … iţi va oferi totul, fără să îi ceri nimic.
Eu nu îţi cer nimic.
Voi continua să fac de fiecare dată aceleaşi lucruri bune (cu tine şi cu ceilalţi), voi continua să îi ajut pe cei din jurul meu, pe cei care merită, fără să aştept recunoştinţă.
Aştept totuşi ceva, puţină inteligenţă şi ceva mai multă voinţă, curajul şi puterea de a spune lucrurilor pe nume.
Am trăit multă vreme cu impresia că partea sentimentală nu e aşa de importantă pentru mine. Aveam dreptate. Sau nu ?
După ce am depăşit perioada romantică  am crezut că iubirea e doar o scuză pe care o folosesc oamenii pentru a face sex sau (şi) copii. Şi de aceea m-am concentrat mai mult pe partea spirituala. Am încercat să acumulez eu cât mai mult, pentru a avea ce să ofer celor din jurul meu. Acum cred că a venit timpul să ofer. Şi cred că am găsit persoana care să merite cu adevărat. (câtă magnitudine pe scara Richter)
Dacă am fi împreună am ajunge să ne cunoaştem la alt nivel, aş ajunge să o cunosc pe acea …
Dar destul cu cunoaşterile la alte nivele şi cu parţile spirituale. Să nu uităm că această scriere îi este dedicată unei fete. Mai multă senzualitate, mai puţină hotărâre; mai multe mângâieri, ţineri de mână, săruturi, mai puţină conştiinţă; mult mai multe senzaţii, mult mai puţină informaţie.
Sunt multe momente în care mă uit la tine şi nu văd decât iubire, altruism şi sinceritate. Şi lumină, multă lumină. Şi nu pentru că nu ne-am fi întâlnit noaptea (deşi nu ne-am întâlnit). Ca să ajungi să vezi lumina, trebuie să crezi în ceva foarte puternic. Suntem 2 luminaţi, eu văd lumina, tu o posezi.
Poate (sigur) nici nu îţi dai seama, dar e ceva în interiorul tău mult mai presus decat tine însăţi. Când vei realiza acest lucru, vei deveni chiar şi mai bună, şi mai iubitoare, şi mai sincera, şi mai frumoasă, vei avea mai mult curaj, mai multă voinţă, mai multă eficienţă, mai mult timp. Vei ajunge să faci tot ce îţi doreşti cu adevărat.
Şi acum vine piesa de rezistenţă …
Dar mai cred că nu poţi face aceste lucruri de una singură. Cred că trebuie să fie cineva lângă tine care să te ajute, care să te sprijine, care să te motiveze, care să îţi şteargă o lacrimă, care să te iubească.
Sper să afli ceea ce îţi doreşti să faci, sper să vrei să faci ceea ce îţi doreşti să faci, sper să îţi placă ceea ce vei face. Fără să te complici, evident. Eu nu voi face decât să-ţi fiu alături şi să te susţin, într-un fel sau altul, pe lângă celelalte lucruri extreme de complexe pe care le fac de obicei.
Nu am vrut să fiu nici romantic, nici realist, nici patetic cu aceste rânduri. La ultima parte nu cred că m-am descurcat foarte bine. Am vrut doar sa fiu sincer.
Sunt de părere că oamenii sinceri sunt şi puternici.
Cei care îşi aleg un drum cu mintea şi cu inima şi îl spun şi altora.
Uneori ei ajung pe acel drum, alteori se rătăcesc, sau pur şi simplu … drumul nu le apare în cale. Cu riscul că pot părea nişte rataţi în ochii celorlalţi, care tac, nu spun nimic, dar stau pe loc.
Ştiu că alegerea nu e numai a mea, ba mai mult, poate e doar a ta, pentru ca eu am făcut deja o alegere. Sper să o şi înţeleg. Şi sper să înţeleg şi alegerea ta. Cu siguranţă o voi accepta.
Dar m-aş bucura tare mult dacă am fi împreună. Nu ştiu când, nu ştiu cum va fi … nu ştiu multe … dar sunt pregătit să învăţ alături de tine şi de la tine.
Pe lângă faptul că devin alt om în preajma ta, mult mai bun, cel mai important lucru pentru mine este că mă motivezi. Simt, ştiu şi cred că pot face lucruri pe care nu le-am făcut până acum, lucruri frumoase, lucruri de care sunt foarte capabil. Şi ceea ce îmi lipsea era chiar motivaţia aceasta puternică.
Ştiu că putem face lucruri incredibile împreună. Asta cu lucrurile incredibile nu ştiu de unde am scos-o. =))
Am ales sa te cred pe tine şi să am încredere în tine.
Am ales să fii în mintea mea şi în inima mea.
Nu ştiu dacă am ales să te iubesc, dar ştiu că te iubesc cu toată mintea şi din toată inima.
Sper că am fost cât de cât coerent şi ai înţeles o mare parte din ce am vrut să-ţi spun (că tot nu am înţeles nici eu). "




 Waaiii.Cat de frumos. :">

Get lost.

 King's size. Ca sa intelegeti mesajul mai bine.
Asta pentru ca azi nu-mi arde de nimeni.
Mi-am reprogramat ceasu' de vro 4 ori..si de la ora 8 am ajuns sa ma trezesc la 10 jumate.Si asta nu mi-a schimbat starea de spirit deloc.Din pacate.Urasc diminetile,in special cele de luni.O R I B I L E E E E .Iac iac.Numai am chef sa complic lucrurile.Nici pana acum nu aveam chef sa fac asta,dar talentul meu nativ in acest domeniu isi spunea cuvantul.De astazi,daca tot am intrat in postul Craciunului ..asta va fi modul meu de "a tine post" .
Poate poate.Revin la vechile obiceiuri,care imi placeau mai mult pana la urma.Imi pare bine ca am experimentat si  alte culori , dar intr-un final..ori e ALBA ori e NEAGRA. Stiam asta de la bun inceput :))..dar de ce sa fie asa simplu? 8-|.

La revedere.
PS :Ma tot gandeam daca sa postez si o melodie care sa mearga cu starea mea de spirit..Poate si cu a unora din voi.Enjoy.


Guess Who - Eu, tu si restu'

Fara titlu

De mai bine de o ora jumate incerc sa scriu.Am muuult prea multe in minte.Serios.Cand eram mica,era un joc "atica" cu degetele.Cam asa e mintea  mea acum.. Si se tot invart atele alea pe acolo..se tot leaga fel de fel de fire.Si nu-mi place deloc ce iese. D E L O C. :|
Incep sa acumulez regrete.

Regret ca mi-am pus increderea in anumite persoane..si mi-am luat una in bot.Puternic.
Nu,defapt nu regret asta. Macar acum stiu cine esti.Sau cum esti.Nu ma asteptam de la tine,domnisoara. :)
Se intampla.
 Acum sa revenim.Regret ca am un respect de sine asa mare,incat nu vreau sa ti-o platesc.Chiar imi pare rau de asta uneori.Ca nici asa scorpie nu pot fi, ca nu spun ce as putea sa spun.Sunt de parere ca o sa isi dea seama singur/i.Ca o sa si-o ia si altii pe coaja,cum si-au mai luat'o de altfel.Stiu doar ca nu o sa le mai urmez exemplul,asa cum nici tie nu am de gand sa ti-l urmez.Nu ma consider o persoana mai buna,sau prea buna.. Am toate defectele pe care le au toti.Poate chiar si ceva in plus :)).Nu ma deranjeaza chestie asta si incerc sa o schimb pe cat pot,fata de cei ce merita.Cei care ma cunosc suficient de bine stiu la ce ma refer,dar situatiile de genul asta ma dezgusta profund.Maxim.Si ştii asta. Aştept sa mi se demonstreze ca ma insel.Si doamne cat as vrea asta.Dar iar astept degeaba probabil..
E deja tarziu si numai am chef de alte detalii..Poate o sa le dai tu in locul meu .Si de data asta ;;).Ce zici?

Cam trist

.Ma întreb de multe ori de ce continui sa ascult o melodie care ma întristează,dupa ce realizez ca ma întristează.

The Fray - Heartless [HQ]
 E la fel ca in dragoste: te raneste,dar nu vrei sa apeşi  the big "button" pe care se afla semnul de Stop.De ce? De Prosti probabil,sau de naivi.Cam asa si cu asta..Probabil se aplica zicala aia "Rau cu rau,dar mai rau fara rau." Altfel nu-mi explic.

Stupid cat

Eu am mai spus pana acum ca pisica mea este D E F E C T A pentru ca musca mai rau decat un caine ,dar nimeni nu ma credea.

Ei bine,acum am si dovezile. :)) Urmeaza probabil sa aterizeze in wc.. ca in rest,face orice.Si o urasc.