Imi lipsesc

Nimic pe lumea asta nu ramane constant pentru o perioada mai lunga de timp.Uneori e bine, uneori nu.Azi mi-e dor de mine,la fel de tare cum imi e si de tine. Cum explici un dor de..sine? Ei bine, nu-l explici.Pentru ca nimic nu o sa fie niciodata suficient pentru a mai umple gaurile astea din mine.Chiar si cu fiecare particica pierduta inapoi la locul ei, nimic nu o sa mai fie cum a fost.Nu gasesc nicio urma care sa ma duca la ceea ce obisnuiam sa fiu.Asa ca blocata, am creeat un nou eu.Un eu inconjurat de pereti impenetrabili care sa tina departe tot ceea ce imi doream mai mult sa fie inauntru de fapt.Care sa ma tina departe de tine.Si surprinzator, a mers si din cand in cand sunt fericita.Si din cand in cand iubesc si pe altii.Da, din aceea categorie de "altii".
Presupun ca asta a fost momentul acela cand realizez ca ceea ce obisnuiam sa fiu nu va mai fi niciodata ceea ce sunt. Si totusi, am ramas acea fata programata genetic sa nu se opreasca din zambit.

2 pareri:

şerban spunea...

superb

29decembrie spunea...

Salut. Ti-am adaugat site-ul in lista de linkuri de pe blogul meu intrucat mi se pare interesant. Poate un link exchange...

Trimiteți un comentariu