Cred ca incep sa stiu ce s-a intamplat.Ai spus prea usor "Te iubesc" si probabil continui sa faci asta si cu restul domnisoarelor din viata ta.Cineva mi-a zis ca femeia se indragosteste repede indiferent daca e ilogic.Eu nu faceam asta. Nici acum n-o mai fac.Si n-ai fost doar o scapare de moment.Asta e cel mai trist.M-am saturat sa ma intorc mereu spre tine,dar inca o fac.Cu un gand, cu un zambet,dar niciodata cu totul.Nu ti-ai asumat cuvintele alea spuse prea devreme si totusi atat de perfect.Ma intriga cum nu reusesc de cele mai multe ori sa te inteleg.Si ma dispera cand reusesc,pentru ca suntem prea diferiti.Ai aceleasi miscari vechi pentru o noua romanta.Ma simt oarecum mandra de asta, fara sa stiu de ce.Ma intreb de multe ori daca mai exista vrun lucru pe care as putea sa ti-l spun..care sa iti aduca poate cea mai mica urma de mirare pe fata.Pe care sa mi-o si arati.Mai exista vrun lucru pe care sa nu-l stii despre mine? M-a ciupit un paianjen pe spate,cred.Asta sau intoxicatie de la oua umplute.As putea sa-ti spun si ca din cand in cand mi-e dor.Ca ai o amprenta prea pronuntata si ca esti enervant.Cumplit de enervant.Ma intreb uneori.. ai avea un soc daca mi-ai citi blogul?Imi vine sa sterg fiecare rand.Serios.
"De ce faci toate astea?Crezi ca e bine?" Dar tu crezi ca mie mi-e bine? Fac ce simt pufosule, ca de fiecare data.Tu de ce nu faci ce simti?De ce ti-e frica?Eu nu te judec, nu te cert, nu te acuz, nu te descurajez.Eu sunt mica.Eu visez,eu sper.Rad si plang in acelasi timp, privesc in ochi mereu.Strig lucrurile pe nume in felul meu si asta e felul meu.
Eu nu uit.Totul e prea viu in jurul meu.Poate o sa te saturi intr-o zi si o sa ma faci sa incetez..intr-un fel sau altul. Daca pana acum nu ti-am demonstrat ca n-am glumit nicio secunda,e destul timp.Pentru ca sa iubesti semnifica sa accepti ceea ce a fost,ceea ce este si ceea ce va fi.De ce fac astea? Pentru ca nu ai avut incredere nici macar in ce simteam eu..Iar eu..simteam prea multe.Acum ma crezi? Si stiu ca nu vom mai canta acelasi cantec, dar intelege ca nu asta e scopul meu. M-am obisnuit sa taci,sa ignori,sa pleci, sa certi,sa uiti.
Nu mai am nimic de spus.Mi-ai anihilat toate cuvintele.Iar.. Clipitul meu spune totul, la fel ca si privirea ta.Dar cine mai vede sa citeasca prin toata ploaia asta de constiinte?Ne tot ratacim prin ocluziunea asta sentimentala..neincrezatori si neindemanatici.De ce nu vrei sa intelegi ca nu e asa rau? Dupa cate mi-ai luat, vrei sa imi iei si orice urma de siguranta pe care o mai am? Nu am fost niciodata incerta in privinta sentimentelor mele, as putea spune ..noastre. Nu, sa stii.Mi-am pus baza in ele si chiar daca in mare constructia s-a surpat.In mintea mea o tot reconstruiesc,fara graba.Si sunt sigur ca si tu faci asta,macar in vise uneori.Si e frumos,nu?M-ai bine nu te mai certa cu tine si vino inapoi.Nu te acuz ca ai fi las,pentru ca inteleg foarte bine de ce te aperi.Din cand in cand si eu mai fug de mine,dar nu scap niciodata.Tu ce rezolvi fugind de amandoi?De mine o sa scapi curand.Ma bate prea tare soarele asteptand.Sunt inca acolo,dar transparenta..M-a uscat de tot,ca apoi sa ma inghete raceala ta. Mi-a luat toata culoarea daca nu ai fost langa mine.Dar vine primavara,martie. Revenind.. De tine de ce fugi?Reusesti macar sa pierzi pe drum din sentimentele pe care mi le porti?Da,ti-am zis ca am incredere si nu ti-o dau.Am incredere ca inca simti.Am pentru amandoi, e tot ce pot face.Fara, ne-am pierde de tot. Motivul problemelor mele e ca nici macar eu nu mai stiu de prin ce poveste fac parte. Si asta,pentru ca m-am saturat sa fac parte din povesti.Realitatea poate fi mai frumoasa, cand e vruta.De azi, te invit in realitatea mea. Pentru ca o sa continui sa fac martie,din orice luna.
Ma vad cu alti ochi si nu ma mira deloc.Ciudat lucru. Am tot ce vreau de la viata la momentul actual dar nu valoreaza nimic pentru ca nu mai esti langa mine, pentru ca nu pot sa le impart cu tine..Asa ca pot spune acum ca am ..nimic?Sunt clipe si clipe. In unele te bucuri, in altele nu.In unele te simti bine, in altele te simti nesanatos,suferind,morbos,razbolit,netutincios,rau,patimitor. Imi provoc singura insalubritate pentru ca oricat as incerca sa dau vina pe tine,ma intorc iremediabil tot la mine.Sunt clipiri, in care nimicul mi se pare bun.In care starea de nimic,daca exista asa ceva, e cea mai buna solutie.Acel ceva,adica nimic, care imi reda echilibrul,cel putin pe cel psihic.Adica nici un lucru,nici un cuvant,nici un zgomot,tot ce nu are nici o valoare,nici o importanta, tot ce e in nici un fel, vorbe ce nu au nici o insemnatate,neant,nefiinta, haos,tot ce e zadarnic. Inainte tu imi aduceai stabilitatea.De ceva timp ai fost inlocuit de ..nimic.Da,stiu cat de absurd suna.Pozitia ti-a fost ocupata de nulitate,adica esti tot acolo.Din mintea mea n-ai plecat.Nu stiu ce pizda masii blocaj e pe acolo.Mintea mea si-a construit o tactica de oprire contra oricarei actiuni adverse care ar putea avea loc in cazul in care nu ai mai detine monopol pe ea.Realizeaza ca daca ai disparea intr-o zi,ai intrerupe desfasurarea unei functii fiziologice si mai rau.. a mai multor procese psihologice,care oricum ar fi mai bine sa fie intrerupte,dar ce conteaza.Doar tu nu ai realizat,sper, pentru ca m-as simti mai rau daca as sti ca ai facut-o. Esti esentialul la care se reduc toate celelalte lucruri.Si nici nu iti inchipui cat de grava e afirmatia asta..