Hraneste-te

Nu mai am nimic de spus.Mi-ai anihilat toate cuvintele.Iar.. Clipitul meu spune totul, la fel ca si privirea ta.Dar cine mai vede sa citeasca prin toata ploaia asta de constiinte?Ne tot ratacim prin ocluziunea asta sentimentala..neincrezatori si neindemanatici.De ce nu vrei sa intelegi ca nu e asa rau? Dupa cate mi-ai luat, vrei sa imi iei si  orice urma de siguranta pe care o mai am? Nu am fost niciodata incerta in privinta sentimentelor mele, as putea spune ..noastre. Nu, sa stii.Mi-am pus baza in ele si chiar daca in mare constructia s-a surpat.In mintea mea o tot reconstruiesc,fara graba.Si sunt sigur ca si tu faci asta,macar in vise uneori.Si e frumos,nu?M-ai bine nu te mai certa cu tine si vino inapoi.Nu te acuz ca ai fi las,pentru ca inteleg foarte bine de ce te aperi.Din cand in cand si eu mai fug de mine,dar nu scap niciodata.Tu ce rezolvi fugind de amandoi?De mine o sa scapi curand.Ma bate prea tare soarele asteptand.Sunt inca acolo,dar transparenta..M-a uscat de tot,ca apoi sa ma inghete raceala ta. Mi-a luat toata culoarea daca nu ai fost langa mine.Dar vine primavara,martie.
Revenind.. De tine de ce fugi?Reusesti macar sa pierzi pe drum din sentimentele pe care mi le porti?Da,ti-am zis ca am incredere si nu ti-o dau.Am incredere ca inca simti.Am pentru amandoi, e tot ce pot face.Fara, ne-am pierde de tot.
Motivul problemelor mele e ca nici macar eu nu mai stiu de prin ce poveste fac parte. Si asta,pentru ca m-am saturat sa fac parte din povesti.Realitatea poate fi mai frumoasa, cand e vruta.De azi, te invit in realitatea mea.
Pentru ca o sa continui sa fac martie,din orice luna.