Dialog


-Cand te-ai schimbat?
-Nu mi-am dat seama,cunosc doar modul in care m-am schimbat.
-Acum te placi mai mult? 
-Nu.Ma plac in mod egal.Ma plac cand vesela,cand trista.Ma plac cand a ta,cand a nimanui.
-Ce e mai real pentru tine? 
-NImic din ce vad sau aud,si doar ce simt .Cand numai simt inseamna ca mi-a murit realitatea. 
-Cand nu e real? 
-Cand vad prea multa culoare acolo unde nu era.
-Mai poti? 
-Da ,nu vezi?Zambesc.







-De ce zambesti?
-Pentru ca stiu cat de fals poate fi falsul si stiu ca tu nu ma crezi ca pot sa stiu. 
-De ce numai ai ochii albastrii? 
-Pentru ca se miscoreaza de la intunericul pe care il vad in alti ochi.Acum sunt verzi 
-De ce ai albul langa tine?
-Pentru ca uneori sunt fericita
-De ce doar uneori? 
-Pentru ca de cele mai multe ori ma gandesc ca nu e fericirea mea 
-De ce taci? 
-Pentru ca atunci nu stii ce gandesc 
-De ce zambesti iar? 
-Pentru ca se ma inchide un cerc si imi place sa ma mut aici..

The bitter end

"Nu-ti pierde timpul batand in perete si sperand ca se va transforma intr-o usa"
Eh, cam adevarata asta.Si incepand de azi incetez si eu sa imi mai pierd altfel timpul.Prin ceata din seara asta am vazut trecuturi indepartate cum se desprind de mine,desi era o vreme cand nu vroiam si le tineam strans legate.
Cateodata te uiti cum trecutul trece pe langa tine,in slow motion chiar,cu prezentul lui legat de gat,iar tu cu prezentul tau atarnand pe umeri.Te uiti la prezentul lui si iti vezi trecutul,iar fiecare ochi spune cate ceva.Apoi te repeti fara sa iti dai seama si ti se spune dar nu auzi,doar simti.Dispari cate putin din tine si te ingropi in trecut lasand harta urmelor tale.Cine le mai descifreaza acum?Nici macar nu stiu daca sunt considerata si eu un astfel de trecut.Din partea cuiva ar fi probabil placut si surprinzator.Eram copii.


Uneori viata ma traieste pe mine si din pacate uneori nu ma deranjeaza.Nu ma mai intereseaza pe cine ce doare. :).Mda,nici pe mine.


Dimineata trezit cat mai tarziu,seara culcat cat mai tarziu.Nu dorm..vrei sa nu dormi cu mine?Mancat sau poate nu,uitat mai degraba, dansat pe langa mine sau poate doar privit.Vrei sa te joci cu mine?Film,viata,iar viata,eu in viata reala,tu in viata reala,decizii ce nu se iau sau poate luate in garaba ca sa nu mai apara nevoia de decizie,dar ce conteaza.Vrei sa nu conteze si pentru tine?Stop.Fast fwd,vreau sa trec direct la final.Unele povesti chiar nu sunt menite a fi traite.


My mistakes were made for you,and you,and maybe you 2..
Ele au existat,exista si vor exista in continuare.Fara ele nu sunt eu.
Fara ele nu am fi fost noi.Poate am gresit mereu din dorinta de a face bine,am gresit mereu lasandu-am pe mine la oparte si incercand sa daruiesc mai mult decat primesc cui nu trebuie probabil.(stiu ca nu ai inteles partea asta :), dar o sa vina si momentul ala,nenorocitul moment).Am gresit din vanitate,am gresit din inocenta si am gresit din..gresala.Am gresit ca atunci cand te intalnesc sa nu mai gresesc.Dar inca gresesc,inca sunt eu si poate ca atunci cand ma voi ierta pe mine nu voi mai gresi.
Azi ma iert pentru tine.Azi incep sa numar inapoi pana la zero,probabil fix de unde ne-am cunoscut. :)).Ce ironie a sortii..






PS: De ce cand viata imita filmul il alege intotdeauna pe cel mai prost? :))
PPS: Trecutul meu a trecut pe langa mine de cam multe ori zilele astea.
PPS: Asta este un post fericit.Pe cuvant :)).

Did it again

A mea mamica a facut o pasiune pentru melodia asta care mi-a impartastit'o si mie chiar daca nu sunt fana shakira. So,there she goes ..





PS. Dansu' e destul de dragut.


Deoarece acest blog a fost catalogat drept un blog emo si plin de frustrari ,nu ca n-ar fi,  de catre un specialist in domeniu (a se intelege ce se vrea :)) ),m-am vazut nevoita/obligata sa fac un post sau mai multe (probabil si viitoarele 4 ) vesele ;;),da da,chiar asa si chiar eu,cu dedicatie speciala pentru domnul Victor Dima.
In principiu aveam de gand sa postez anumite inregistrari cu .."persoana in cauza"  pentru ca asa m-as inveseli foaaartee tare,spre disperarea lui,dar probabil de la un "meriti batuta" s-ar ajunge la un "te omor!" si nu vreau sa ma gasesc in situatia asta si nici sa supar baiatu.Nu e asa? :))


So, voi spune doar ca  sunt vesela/hepi/distrata etc, si voi specifica faptul ca acesta este un post F E R I C I T ,nu se stie inca pentru cine si ataaat. 


Pff,uitam melodia.Pana la urma azi chiar sunt optimista.

travis-love will come trough

Prostii




Sunt cam multe  lucruri pe care as vrea si n-as vrea sa le spun acum.Atat de multe încat nici nu știu dacă postarea asta o să iasă de o pagină sau de zece – dar vom afla împreună.Speram la o ocazie mai speciala pentru a spune toate lucrurile astea sau pentru a le realiza,dar pana la urma nu am de ce sa ma folosesc o ocazie speciala..Asa ca mai degreaba o  sa fac ceva special din asta.Sau macar o sa incerc si eu. Nu am neaparat un  motiv bun pentru a trage o linie mai groasă (și nu pe nas), și de a aduna mai multe idei într-un singur loc.Sau poate am,dar tot fug de el.

Cel mai important lucru pe care il inveti  este că nu există un cel mai important lucru sau mai bine spus,ca nu ar trebui sa existe. Că nimic de pe lumea asta nu trebuie să aibă precedență asupra ta, că nimic nu e ‘to die for’, și că de obicei lucrurile pentru care merită să mori sunt cele care ar trebui să te facă să vrei să trăiești. Dar dureaza pana sa constientizezi asta.
Am mai învățat că de obicei cuvintele nu sunt doar cuvinte. Că expresiile pe care le folosești te marchează iremediabil, că lucrurile pe care le scrii, gandesti, vorbești te afectează în aceeași măsură. Că uneori, cele mai mari prostii care îți scapă involuntar sunt ceea ce gandesti cu adevărat. Că ceea ce asculți te formează, că oamenii din jurul tău cel mai des nu doresc să gîndești altfel decît ei, și chiar cei mai buni prieteni încearcă să-ți influențeze mintea.Mda.
 Că mintea pe care o ai, cunoștințele tale și felul în care gandești, acestea sunt cele mai importante, și cei din jurul tău își doresc cu mare poftă să te schimbe pentru că ei, la rîndul lor, au fost schimbați de alții.
Am învățat că niciodată nu poți face aserțiuni definitive, că niciodată nu vei cunoaște adevărul absolut. Că, în fond, libertatea e libertatea de a spune că 2+2 fac 4, și ceea ce se face în numele libertății te face un sclav. Că sunt mai mulți sclavi în numele libertății decît oameni liberi, și că foarte des singurul mod în care poți aprecia un lucru e să-i simți lipsa. Că fiecare își dorește multe lucruri, dar lucrurile pe care ți le dorești te fac sclavul lor. Ca singurul mod de a supraviețui cu mintea neîntinată e să renunți la dorințe. Că devenim lucrurile pe care ni le dorim, pe care le iubim, sau pe care le urîm. Că trebuie să trecem prin viață și să luăm ceea ce merită cu adevărat, că în cele din urmă, groapa e la fel de adîncă, lată, lungă și inutilă pentru fiecare.
Am învățat că viața merită trăită, dar cel care soarbe prea cu poftă din viață devine el însuși nimic altceva decît un receptacul de dorințe. Că cel mai des o dorință satisfăcută nu face altceva decît să crească nivelul necesar pentru următoarea dorință. Că fiecare plăcere trebuie să fie și mai mare pentru a fi relevantă; fiecare plăcere trebuie urmată de o plăcere și mai mare, de una și mai mare, și mai mare, și tot așa. Că goana hedonistă după plăcere cere prea mult efort și oamenii se pierd prea repede cu firea, dorindu-și prea multe. Că trebuie apreciate lucruri care nu vor să fie ‘mai sus, mai departe, mai tari’. Că arta nu cunoaște progres, și că nu cunoaște nici o culme, sau evoluții spectaculoase.

Am învățat că nici un om sau nici o idee nu trebuie adorată.Fapt dovedit stiintific! :))..
 Că oricine adoră o idee sau un om, oricît de mult și-ar dori ca acel om sau idee să fie perfectă, acela greșește.Si totusi ador asa de multe lucruri si persoane.
Si cînd îți place ceva foarte mult trebuie să auzi și ce au de zis cei care nu sunt de acord cu tine.
Că nu trebuie să fii mereu de acord cu cei din jur.
Că nu trebuie să-ți placă fiecare concert la care mergi, că nu trebuie să aplauzi după fiecare spectacol. Că nu trebuie să ACCEPȚI tot ce ți se oferă, în fond, și că ai dreptul, chiar obligația, de a zice că un lucru e rău. Am învățat că foarte mulți își maschează nesiguranța în cuvinte goale de apreciere și că atunci cînd ești într-o mulțime, nu trebuie să faci cum fac și cei din jurul tău – pentru că ajungi să regreți atunci cînd vezi că cineva, ca și tine, a gîndit altfel despre mulțimea aceea.
 Și atunci îți vei dori să fi spus lucrurile atunci cînd le-ai simțit.

Am învățat că iubirea nu-i idealul pentru care să merite să mori, și că iubirea, pasiunea, dorințele se sting repede dacă sunt trăite mereu la intensitate maximă. Că declarațiile de dragoste făcute cu un genunchi în pămînt ajung umor involuntar, că trebuie să faci acele declarații de dragoste ca să ai despre ce să vorbești, dar cand iubești și ești iubit totul vine natural, fără extaz etern, cu explozii de pasiune urmate de dureri de cap și discuții în contradictoriu.Ca mai si gresesti,si asta are consecinte. Si ca nu mereu poti sa ierti si nici mereu nu o sa fi iertat.
Am învățat că e mult de muncă într-o relație, și că pacea pe această lume e imposibilă, dacă și o relație între doi oameni prezinta atatea suisuri si coborasuri.. Că astea fac parte din curgerea naturală a vieții, și că totul, de fapt, se desfășoară în cicluri… o roată care se învîrte mereu si mereu..si mereu,indiferent daca trece prin sau peste gropi.
Dar că în cele din urmă o relație e cea care te temperează și te repune pe roate atunci cînd te dai peste cap, cand  vrei prea mult și faci prea puțin, și că oricît de deștepți, de minunați am fi, greșim cu toții, și avem nevoie de cineva care să ne explice ce am făcut bine sau rău.
Am învățat că pentru multe lucruri există un timp potrivit. Că e un timp potrivit pentru teribilism, dar cînd faci alegeri trebuie să le urmezi trup și suflet, altfel le vei regreta. Că, în fond, tot ce faci e bine dacă poți să privești în trecutul tău și să nu-ți fie rușine de lucrurile pe care le-ai făcut. Că trebuie să înțelegi că unele lucruri, patetice sau penibile, au fost cel mai natural lucru atunci cand le-ai făcut, că nu ar trebui să-ți fie rușine de ele. Și am învățat să nu-mi fie rușine de nimic din ce am făcut sau am scris, ci să înțeleg de ce am făcut lucrurile respective.

Că nu există rău natural în oameni, ci există teamă, și răul vine din teamă, iar teama cea mai irațională e cea de moarte. Că oamenii sunt răi pentru că de fapt le e teamă, și că nu îi ajută nimic atunci cand nu realizează lucrurile astea.Asa cum nici pe mine nu m-au ajutat in acele momente. Că fiecare lucru rău pe care oamenii îl fac acoperă o frică, și că oamenii ar trebui să învețe să suporte consecințele ca să învețe să fie oameni buni. Inca lucrez aici..
Că suntem natural egoiști, și nu ar trebui să ne fie rușine de asta, ci ar trebui să ne temperăm egoismul împărțind în jurul nostru acele lucruri pe care le-am dori primite. Și că cel mai bun lucru pe care îl poți oferi unui om e un zîmbet și o speranță.Desi e cu dus si intors,pentru ca exista momente cand exact zambetul si speranta aceea fac mai mult rau decat bine.

Am învățat că oamenii nu sunt egali, și cei care îi vor egali, îi vor egali SUB ei.
 Că nimic nu poate să îi facă pe oameni să fie egali, chiar dacă ideile sunt atat de tentante și frumoase. Că egalitatea între oameni se face prin violarea drepturilor celor mai înzestrați, și prin hrănirea artificială a orgoliilor unor oameni care nu merită ceea ce primesc. Că unii sunt mai inteligenți, alții mai puternici, că toți oamenii sunt mai puternici în anumite părți și mai slabi în altele. Că oamenii, prin firea lor, nu își doresc mai mult dacă reușesc să supraviețuiască, și că în cele din urmă, cei mai mulți dintre noi preferă să stea degeaba pe munca altora.


Și am mai aflat că oamenii sunt foarte ușor de manipulați prin frici. 
Că de fapt, SUNTEM manipulați prin frică. Pentru că suntem mai docili, și cei din jurul nostru doresc să știe că suntem terifiați de lumea în care trăim. Că de aceea gripa porcină e pandemie: fiindcă cineva vrea să te închizi în casă cu teamă de cei din jurul tău. Că așa e singurul mod în care te poți îmbolnăvi, dacă nu de gripă, de altceva. Nu contează, atîta timp cît ești bolnav și temător, e bine. Și că celor care te vor bolnav trebuie să le arăți degetul și să le arăți că poți să faci un pas fără supravegherea lor. Și că în cele din urmă, chiar dacă trupul are de suferit, spiritul trebuie să rămînă neatins.


Am învățat că a trăi înseamnă a suferi. Și că în momentul în care accepți lucrul acesta nu mai suferi, pentru că suferința e inutilă – un simplu joc de a-ți justifica slăbiciunile. Că cea mai rea e suferința sufletului, și aceea trebuie oprită – e ca o sîngerare ce îți slăbește trupul, sufletul și gîndirea. Că a renunța e un lucru greu de făcut, dar renunțarea duce la împlinire, și-atunci cînd o obții înțelegi că eforturile tale în alte direcții au fost inutile.

Și am mai învățat că încă nu e timpul să renunți la vise. Acum, sau niciodată. Că trebuie să le dai glas, să le cîntărești, și să vezi dacă ți le dorești cu adevărat. Și dacă le dorești, să li te dedici – e singurul mod în care poți să supraviețuiești la un loc cu lumea.
Că mulți spun că pe lumea asta nu e loc pentru visători, dar în lumea asta în care visarea e cea mai frumoasă, a-ți nega visurile e totuna cu a te sinucide, și a te cufunda într-un somn mortal.
Că lucrurile frumoase sunt incredibil de simple – o melodie buna , o dimineață de toamnă cu soarele deasupra capului și cerul albastru albastru albastru fără pată, un sărut și-un zambet un mieunat sau un căscat de motan care apoi se freacă de picioarele tale, sau o pisică care sare în fiecare dimineață să guste și ea din micul dejun. Sau un telefon de la părinții tăi, de la fratele tău, sau de la cineva pe care n-ai mai auzit de multă vreme.

Că fiecare o să învețe lucruri diferite din viață – și astea sunt lucrurile pe care le-am învățat eu – o parte. Nu-s prostii, dar mi-era și mie teamă că nu știu ce să scriu, și am pus titlul așa.  Chiar dacă mă uit peste ce-am scris acum ceva timp și gandeam mult mai naiv și total diferit, mă uit cu mîndrie, că am fost întotdeauna verticala, și-am zis ce gîndesc.
A fost o călătorie frumoasă. Sunt atat de multe lucruri de povestit încît nici nu știu de unde să le apuc. Dar probabil că deja ați obosit, și nu vreau să vă chinui mai mult.
Și dedic postarea asta tuturor celor pe care îi iubesc.Prietenilor, fiindcă m-au învățat lucruri multe și importante din lista asta, părinților mei că au crescut un copil și l-au învățat nu fie un nevertebrat, să nu mintă, să nu fure și să stea cu capul sus, lui Adi pentru că m-a învățat cum să mai scot și eu capul prin lume și să vorbesc cu oamenii, pisicii mele pentru că, deh, e o superboșenie teribila, și înveți multe de la un motan ce toarce fericit.. Îi dedic postarea asta și lui, cu care am vorbit despre multe din lucrurile de-aici si de la care am invatat cam tot ce e mai frumos, chiar dacă acum ne vedem mai rar. Și, la egalitate, fratelui meu  care mi-a arătat ce nu vroiam să văd în momentele în care o ardeam aiurea. Și multor, multora altora ce m-au ajutat sau m-au lovit de-a lungul timpului. Fără ei, toți cei ce-au trecut prin viața mea, oameni buni, sau răi, chibiți sau oameni serioși, nu aș fi ajuns ce sunt, și mie-mi place ce sunt.
PS: Și da, nu e nicio ocazie speciala. Și da, mulți ar zice că am realizat multe și alții, la fel de mulți, că nu am realizat nimic. Vă zic sincer, rar m-am simțit un om mai împlinit, și, cred eu, rar s-a mai simțit un om mai împlinit și mai fericit ca mine acum. Și chiar dacă îmi lipsesc multe lucruri, am răbdare. Voi doar urați-mi sănătate, că pe restul le-oi dibui eu cumva. :)


E toamna,ce sa-i facem.






Poate e prea devreme sa nu respir spre trecut,din mai multe puncte de vedere, pe care le realizez pe rand,chiar acum si care incep sa numai aiba totusi prea multe legaturi cu tine. De fapt,in lumea mea nimic nu prea mai are niciun fel de legatura cu nimic. :)) Sa fie de bine?  Nu as stii ce sa raspund, asa ca prefer sa numai intreb.Doctoru' imi spune ca nu e bine sa las asa multe intrebari fara raspuns.Da ce sa-i facem acum. O definitie psihologica nu corespunde de multe ori cu una data de simturi. Ma gandesc ca facem asa multe definitii sa fie inutile. Eu renunt sa incerc sa imi mai definesc/explic multe lucruri ca : amintiri, orgoliul prostesc (poate si al meu sau si al meu ) sau sentimente.Renunt sa imi mai explic obsesiile.Traiesc cu ele si atat.(chit ca e vorba de parul meu ).
Mint,la asta probabil nu o sa renunt niciodata.Asa cum nici la cea care m-ai facut sa fiu nu cred ca o sa renunt deplin vrodata.In ambele moduri,pentru cei care inteleg.Adica nu pentru tine. 
De ce atatea explicatii?Dupa ele o sa vina alte intrebari si nu ajung nicaieri.So..I quit.Finally.
Pana nu ma razgandesc. :))



PS : Am zis eu ca o sa tina doar o zi? (Referitor la postul trecut ).

Miracles can happen






Pur si simplu nu aveam cum sa nu postez nimic in seara asta.Sunt muuuuuuuuult prea bine dispusa. :))
De ce?! I've got no idea.Cred ca de la injectii..cine stie:)).
Ideea e ca imi era dor de mine asa.Si asta imi da de gandit.A trecut ceva timp (prea M U L T ) de cand nu mi-a mai pasat de nimeni,exceptandu-ma pe mine, sau de nimic.Si ma simt bine.Surprinzator de bine.Ar fi trebuit sa incerc mai des.Vaai.Cata aiureala pe capul meu.Azi e ziua in care accept ca nu totul ar trebui sa fie perfect.Ziua in care imi plac defectele lumii si ale mele.Sau mai bine spus,nu-mi pasa.Nu va faceti probleme sau pentru altii, nu va entuziastmati deoarece este valabil numai pentru ziua de 18 noiembrie 2009,care apropo de asta a fost una de mega cacat.


Am stat 5 ore la coada intr-un cabinet medical,da 5 ore!! Cum numai in Fetesti,Romania e posibil probabil.Si asta ca sa imi fac o nenorocita de injectie pe care as fi preferat oricand sa nu o fac.Am auzit fel de fel de discutii intre babe,foarte amuzante de altfel si am ratat 3 inspectii (nu ca mi-ar parea rau ),pardon 4.


Revenind la motivul postului: azi sunt fericita.Da eu :)).Cand citesc ce spun, inclusiv mie mi se pare ca dramatizez prea mult in unele situatii.. Ce sa ii facem,totul e in functie de ce simti iar acum ma simt bine.


The eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeend. :)




PS: urmeaza evident si melodia corespunzatoare starii mele, doar ca nu prea ma hotarasc. :)) Postez doua,pentru orice eventualitate.




Kesha - TiK-ToK




One Republic - Secrets

Obsesii muzicale.Again


Mi s-a pus pata pe melodia asta. :)) de ce nu stiu ca nu e asa extraordinara.

maruntis


Chiar asa.

 Nu,nu ai inima franta. Doar ai nevoie de una noua.

…Una de carton rosu. Asa lucioasa, subtire, simetrica… poate colorata manual, ceva ecologic ca asa se poarta mai nou. Ar fi perfecta: nu simte, nu vede, nu aude, nu miroase, nu atinge si cel mai important, nu tine minte. E doar de umplutura; asta ca sa nu simti un gol acolo.
Da stiu, prea superficial. Dar am ajuns sa cred ca-i mai sanatos asa. Mint. Nu cred asta. Dar imi place sa ma joc ca as crede…
Stiu, te doare ca totul iti aminteste si totusi fara doza zilnica nu poti continua. E un paradox. Si mereu va fi asa. Dar “mereu” o sa dureze la nesfarsit?
Poate ar trebui sa schimbi ceva. Da… play list-ul, cutia aia, cartile alea, maruntisurile alea toate, peretii, usa, patul… pfuu, patul ala  blestemat… pijamalele, asternuturile, pernele… si ..inima aia. De ce ai implicat atatea?
Hai sa ne gandim: poti face dus si de 10 ori pe zi, amprentele au ramas adanc in piele, iar mirosul ala a devenit aerul ce-ti oxigeneaza intreaga fiinta; in cap iti ruleaza inca acelasi film, desi programul s-a schimbat de un timp…
A fost  (prima)vara. Citeste si tu o carte. Nu, nu-i ok. Stiu ce carti cauti tu. Si-ti spun de pe acum: n-o sa-ti mearga. Desi refuzi sa crezi. Sau poate eu refuz sa cred… Oricum, e incurabil.
E o toamna ciudata. Nu. De fapt e doar diferita. Poate nu ti-au placut niciodata schimbarile. (prea multi de “nu”. Negativism 100% ?!)
“Hai sa visam impreuna…”- Dar asta o faci si fara ajutor. Chestia cu universul paralel, identitatile ascunse, pesonalitatile multiple si viata secreta n-o sa-ti aduca nimic bun. Si te mai lauzi ca esti o persoana realista.
Eh, e greu doar la inceput… Bine bine, iar mint. De fapt acum se cos ranile. Depinde foarte mult de ata pe care o folosesti. Si nu, aia de pescuit nu-i destul de rezistenta. Oricum, prima cusatura nu va tine niciodata. Se ve rupe la primul zambet, apoi la prima vorba cu doua intelesuri, apoi la prima atingere milimetrica, apoi la prima atingere serioasa si apoi la primul sarut si… restul.
Da, crezi sau nu, se ajunge aproape mereu pana acolo. Dar nu stiu exact de ce. Probabil dorul, melancolia, dragul vremurilor trecute sau gelozia, invidia, razbunarea… depinde de situatie.

N-am mai trecut prin asta, dar asa am auzit si eu.     Mint.



P.S.
In primul rand tin sa mentionez ghilimelele de rigoare la acest post.
In al doilea rand, even though I got  over it,  I still do not understand, and I guess I never will… I had to draw the line, but still this question keeps on spinning in my mind…

Thirdly, I lied  2 lines ahead… I didn’t get over it. 

"News flash"

Probabil o sa incep o noua rubrica.De cugetari,zicale,proverbe.Cum vreti voi.Eu le numesc adevaruri prin care am trecut.


Asa ca zicala zilei de azi (motiv pt care m-as da putin cu capul de pereti ,asta daca nu as avea gatul teapan) este :


Nici dracul nu e  atat de negru cat pare, nici atat de alb cat ne-am dori.

Uite ca se poate

"Îmi doream să ne întâlnim şi să îţi spun toate chestiile astea. Dar ştiu că nu ar fi fost posibil. În primul rând, pentru că simpla ta prezenţă, pe lângă faptul că rarefia aerul din jurul meu, … mă făcea să văd altfel lucrurile. Iar în al 2-lea rând, dacă aş fi fost în preajma ta, nu mi-aş fi dorit nimic mai mult (o atitudine de evitat pe viitor – în sensul că îmi voi dori mai mult când voi fi în preajma ta – şi nu numai de la mine). :) )
M-am gândit vreo câteva zile (poate e mult spus zile ?) la momentul în care aş dori să ţi le spun şi la momentele în care chiar ţi le voi spune (e aproape patetic să te gândeşti câteva zile la câteva momente … viitoare; rectific, e chiar patetic, ineficient, inconştient), dar nu şi la ceea ce vroiam să-ţi spun. Pentru că ştiam deja. Îţi spuneam zilele trecute; să-ţi “transformi” gândurile în cuvinte e o etapă utilă şi necesară. Urmează faptele, obiceiurile, caracterul, personalitatea etc. Iar dacă gândurile sunt clare şi sincere, e cu atât mai simplu şi mai bine.
Era greu să găsesc un moment favorabil. Mai ales că trebuia să fie un moment favorabil pentru 2 persoane, nu pentru una singură. Şi cred că e mai bine să îţi scriu toate lucrurile astea. Iar dacă sunt ceva nelămuriri, mi-ar face mare plăcere să şi vorbim despre ele (lucru care nu se va întâmpla niciodată
:D ). Sau poate doar să le simţim (lucru care s-a întâmplat, cică, după cum spui, de câteva ori :D ). M-am gândit cu echilibru şi cu răbdare, cu pasiune şi sinceritate. M-am gândit cu maturitate, cu implicare şi cu detaşare la toate astea. Şi cu multă iubire.
Mi-a fost greu să scriu ceea ce vei citi pentru că sunt multe momente când simt că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă, când simt că mă îndepărtezi, când simt că îmi ascunzi multe lucruri, când simt că mă testezi (Atenţie, acest paragraf conţine mesaj excesiv de matur, neînţeles nici măcar de autor).
Şi am decis să ţi le scriu pentru că sunt la fel de multe momentele în care cred, simt şi ştiu că între noi 2 poate fi ceva mai mult, mult mai mult. Când simt că ai încredere în mine, că îţi place să fii cu mine, ca ţii la mine.
Cu cât iubeşti pe cineva mai mult, cu atât îi oferi mai mult.
Cu cât iubeşti pe cineva mai mult, cu atât îi ceri mai puţin.
Pentru că atunci când va fi pregătită … iţi va oferi totul, fără să îi ceri nimic.
Eu nu îţi cer nimic.
:)
Voi continua să fac de fiecare dată aceleaşi lucruri bune (cu tine şi cu ceilalţi), voi continua să îi ajut pe cei din jurul meu, pe cei care merită, fără să aştept recunoştinţă.
Aştept totuşi ceva, puţină inteligenţă şi ceva mai multă voinţă, curajul şi puterea de a spune lucrurilor pe nume.
Am trăit multă vreme cu impresia că partea sentimentală nu e aşa de importantă pentru mine. Aveam dreptate. Sau nu ?
După ce am depăşit perioada romantică  am crezut că iubirea e doar o scuză pe care o folosesc oamenii pentru a face sex sau (şi) copii. Şi de aceea m-am concentrat mai mult pe partea spirituala. Am încercat să acumulez eu cât mai mult, pentru a avea ce să ofer celor din jurul meu. Acum cred că a venit timpul să ofer. Şi cred că am găsit persoana care să merite cu adevărat. (câtă magnitudine pe scara Richter)
Dacă am fi împreună am ajunge să ne cunoaştem la alt nivel, aş ajunge să o cunosc pe acea …
Dar destul cu cunoaşterile la alte nivele şi cu parţile spirituale. Să nu uităm că această scriere îi este dedicată unei fete. Mai multă senzualitate, mai puţină hotărâre; mai multe mângâieri, ţineri de mână, săruturi, mai puţină conştiinţă; mult mai multe senzaţii, mult mai puţină informaţie.
;)
Sunt multe momente în care mă uit la tine şi nu văd decât iubire, altruism şi sinceritate. Şi lumină, multă lumină. Şi nu pentru că nu ne-am fi întâlnit noaptea (deşi nu ne-am întâlnit). Ca să ajungi să vezi lumina, trebuie să crezi în ceva foarte puternic. Suntem 2 luminaţi, eu văd lumina, tu o posezi.
:)
Poate (sigur) nici nu îţi dai seama, dar e ceva în interiorul tău mult mai presus decat tine însăţi. Când vei realiza acest lucru, vei deveni chiar şi mai bună, şi mai iubitoare, şi mai sincera, şi mai frumoasă, vei avea mai mult curaj, mai multă voinţă, mai multă eficienţă, mai mult timp. Vei ajunge să faci tot ce îţi doreşti cu adevărat.
Şi acum vine piesa de rezistenţă …
:D
Dar mai cred că nu poţi face aceste lucruri de una singură. Cred că trebuie să fie cineva lângă tine care să te ajute, care să te sprijine, care să te motiveze, care să îţi şteargă o lacrimă, care să te iubească.
Sper să afli ceea ce îţi doreşti să faci, sper să vrei să faci ceea ce îţi doreşti să faci, sper să îţi placă ceea ce vei face. Fără să te complici, evident.
:) Eu nu voi face decât să-ţi fiu alături şi să te susţin, într-un fel sau altul, pe lângă celelalte lucruri extreme de complexe pe care le fac de obicei. ;)
Nu am vrut să fiu nici romantic, nici realist, nici patetic cu aceste rânduri. La ultima parte nu cred că m-am descurcat foarte bine.
:D Am vrut doar sa fiu sincer.
Sunt de părere că oamenii sinceri sunt şi puternici.
Cei care îşi aleg un drum cu mintea şi cu inima şi îl spun şi altora.
Uneori ei ajung pe acel drum, alteori se rătăcesc, sau pur şi simplu … drumul nu le apare în cale. Cu riscul că pot părea nişte rataţi în ochii celorlalţi, care tac, nu spun nimic, dar stau pe loc.
Ştiu că alegerea nu e numai a mea, ba mai mult, poate e doar a ta, pentru ca eu am făcut deja o alegere. Sper să o şi înţeleg. Şi sper să înţeleg şi alegerea ta. Cu siguranţă o voi accepta.
Dar m-aş bucura tare mult dacă am fi împreună. Nu ştiu când, nu ştiu cum va fi … nu ştiu multe … dar sunt pregătit să învăţ alături de tine şi de la tine.
Pe lângă faptul că devin alt om în preajma ta, mult mai bun, cel mai important lucru pentru mine este că mă motivezi. Simt, ştiu şi cred că pot face lucruri pe care nu le-am făcut până acum, lucruri frumoase, lucruri de care sunt foarte capabil. Şi ceea ce îmi lipsea era chiar motivaţia aceasta puternică.
Ştiu că putem face lucruri incredibile împreună. Asta cu lucrurile incredibile nu ştiu de unde am scos-o. =))
Am ales sa te cred pe tine şi să am încredere în tine.
Am ales să fii în mintea mea şi în inima mea.
Nu ştiu dacă am ales să te iubesc, dar ştiu că te iubesc cu toată mintea şi din toată inima.
Sper că am fost cât de cât coerent şi ai înţeles o mare parte din ce am vrut să-ţi spun (că tot nu am înţeles nici eu).
:D"




 Waaiii.Cat de frumos. :">

Get lost.




 King's size. Ca sa intelegeti mesajul mai bine.
Asta pentru ca azi nu-mi arde de nimeni.
Mi-am reprogramat ceasu' de vro 4 ori..si de la ora 8 am ajuns sa ma trezesc la 10 jumate.Si asta nu mi-a schimbat starea de spirit deloc.Din pacate.Urasc diminetile,in special cele de luni.O R I B I L E E E E .Iac iac.Numai am chef sa complic lucrurile.Nici pana acum nu aveam chef sa fac asta,dar talentul meu nativ in acest domeniu isi spunea cuvantul.De astazi,daca tot am intrat in postul Craciunului ..asta va fi modul meu de "a tine post" .
Poate poate.Revin la vechile obiceiuri,care imi placeau mai mult pana la urma.Imi pare bine ca am experimentat si  alte culori , dar intr-un final..ori e ALBA ori e NEAGRA. Stiam asta de la bun inceput :))..dar de ce sa fie asa simplu? 8-|.

La revedere.
PS :Ma tot gandeam daca sa postez si o melodie care sa mearga cu starea mea de spirit..Poate si cu a unora din voi.Enjoy.


Guess Who - Eu, tu si restu'

Fara titlu



De mai bine de o ora jumate incerc sa scriu.Am muuult prea multe in minte.Serios.Cand eram mica,era un joc "atica" cu degetele.Cam asa e mintea  mea acum.. Si se tot invart atele alea pe acolo..se tot leaga fel de fel de fire.Si nu-mi place deloc ce iese. D E L O C. :|
Incep sa acumulez regrete.

Regret ca mi-am pus increderea in anumite persoane..si mi-am luat una in bot.Puternic.
Nu,defapt nu regret asta. Macar acum stiu cine esti.Sau cum esti.Nu ma asteptam de la tine,domnisoara. :)
Se intampla.
 Acum sa revenim.Regret ca am un respect de sine asa mare,incat nu vreau sa ti-o platesc.Chiar imi pare rau de asta uneori.Ca nici asa scorpie nu pot fi, ca nu spun ce as putea sa spun.Sunt de parere ca o sa isi dea seama singur/i.Ca o sa si-o ia si altii pe coaja,cum si-au mai luat'o de altfel.Stiu doar ca nu o sa le mai urmez exemplul,asa cum nici tie nu am de gand sa ti-l urmez.Nu ma consider o persoana mai buna,sau prea buna.. Am toate defectele pe care le au toti.Poate chiar si ceva in plus :)).Nu ma deranjeaza chestie asta si incerc sa o schimb pe cat pot,fata de cei ce merita.Cei care ma cunosc suficient de bine stiu la ce ma refer,dar situatiile de genul asta ma dezgusta profund.Maxim.Si ştii asta. Aştept sa mi se demonstreze ca ma insel.Si doamne cat as vrea asta.Dar iar astept degeaba probabil..
E deja tarziu si numai am chef de alte detalii..Poate o sa le dai tu in locul meu .Si de data asta ;;).Ce zici?

Cam trist

.Ma întreb de multe ori de ce continui sa ascult o melodie care ma întristează,dupa ce realizez ca ma întristează.

The Fray - Heartless [HQ]
 E la fel ca in dragoste: te raneste,dar nu vrei sa apeşi  the big "button" pe care se afla semnul de Stop.De ce? De Prosti probabil,sau de naivi.Cam asa si cu asta..Probabil se aplica zicala aia "Rau cu rau,dar mai rau fara rau." Altfel nu-mi explic.

Stupid cat

Eu am mai spus pana acum ca pisica mea este D E F E C T A pentru ca musca mai rau decat un caine ,dar nimeni nu ma credea.

Ei bine,acum am si dovezile. :)) Urmeaza probabil sa aterizeze in wc.. ca in rest,face orice.Si o urasc.

Song of the day

Exceptand prima parte care dupa un minut devine destul de enervanta,restul e perfecta.

Povesti de adormit copii mari



A: Daca m-as arunca cu pofta la gatul tau?
B: M-as desface la piept
A: Si daca te-ar durea?
B: As urla
A: Si daca te-ar auzi cineva?Te-ar salva...vrei?
B: Nu m-ar salva nimeni
A: Atunci ai urla in van...te-as putea rani,te-as putea ucide,te-as sfasii cu dintii bucata cu bucata,te-as face sa uiti de tot...in timp ce iti sarut habsan coloana vertebrala,si in drumul meu,fiorii reci o sa-ti ridice firele marunte de pe maini,doar daca...
B:...
A:E mai bine sa nu stii...e mai palpitant... sa nu stii sa nu vezi...decat sa auzi,sa simti...sa ne mintim ca totul depinde de noi,iar daca inchidem ochii poate sa se opreasca lumea sau chiar sa accelereze,nu ar mai conta.Sa risti,sa crezi din nou in sentimentul ce l-ai trait candva demult in trecut,sa adori,sa iubesti,sa-ti impingi limitele.Combinatii de dragoste si agresiune ofer.Hai,sopteste-mi ca ma urasti!
B:Te urasc!!!
A:Imi bate ciudat inima la auzul asprelor tale cuvinte.Ma intriga,ma fac sa te doresc...iti vad pieptul cum se zbate sa mascheze bataile tale.
B:Nu ai dreptul sa te inghesui in bratele mele,nu pot sa imi sacrific din nou inima,pentru ce?!Toate sunteti la fel,ne incredem in voi,iar apoi noi cadem vinovati pentru perioadele de suferinta ce,fara sa vrem, le-am cauzat.
A: :)).Ma amuza mintea ta redusa.Cine a zis ca viata ar trebui sa fie usoara?Asa ne-am plange de plictiseala.
Franklin a zis:"Invatam din ceea ce ne face sa suferim". Nu inteleg de ce te temi atata."Dorinta de a iubi nu inseamna iubire.Iubirea inseamna ceea ce determina ea"(M.S.Peck).Muritor ridicol,ridica-ti armura,lasa-ma sa-ti patrund intunericul instalat in suflet.Inca mai poti spera ca vei iubi ca atunci...inaintea celei ce ti-a schimbat toate perceptiile.Da-mi doar mana,mangaie-mi fata,nu vei gasi un semn de amagire,iti voi oferi protectie si caldura de sub pieptul meu. 
B:De ce vrei sa ma atragi in mirajele tale?Mila nu ai de un suflet tulburat;am primit prea multe palme in cautarea mea de perfectiune.

 A:Pentru ca eu cred in tine.Cred ca te pot face din nou fericit!As vrea sa te vad mereu fericit,zambind,avand ochii limpezi.Accepta-ma si acestea nu vor fi doar promisiuni.


A:

Mi s-a parut draguta. :).Enjoy..




In direct,de la fata inimii

 Din categoria obsesii muzicale.Asta e una noua :)).

Taxi - In direct, de la fata inimii


`Doamnelor si domnilor, transmitem in direct de la fata inimii
Unde asteptam in continuare sa soseasca altcineva...
Deocamdata atat, vom revenï cu amanunte.'

Deasupra lumii






   Vaaaai.Mi-e rau 8->








 Zilele trecute am fost la o prietena care mi-a aratat niste poze din vacanta ei.Corectez...din vacanta ei in SUA. I was like : "Fuuuuuuuck" .M-a facut sa realizez inca o data in ce oras imi pierd viata :)).
Am vazut si eu o mica parte..o foarte mica parte mai bine spus din lumea asta si totul mi se pare mai genial fata de Romania.Ma rog, ca fac parte din categoria norocosilor care au vazut Parisul (la propriu de data asta ),e de inteles ca aproape nimic nu e mai genial.Inchizand partea de "hai sa ne cacam putin pe noi" din cele 2 randuri de mai sus,numai compar cu Fetesti-ul. :))..se intelege cred de ce.E ca si cum ai compara o piatra de pe jos, murdara,ciobita,calcata in picioare..cu un diamant :)).Ma rog,poate nici chiar asa.Ati spune ca poate si piatra vai de capul ei cum ati gasi-o e speciala intr-un fel pentru ca traim pe ea.Mmm... NU! :)) eu nu vad nimic special si as schimba-o fara sa clipesc pe muulte alele.Pe bune acum. Nu e NIMIC de facut pe piatra asta aici.Absolut nimic.
Vreau si eu sa am un loc (doar unul cer,da? ) unde:
Nu neapart in ordinea data.

  • sa beau o cafea buna
  • sa nu ma dea nimeni afara dupa juma' de ora daca nu fac consumatie de cine stie cat. (e criza totusi)
  • sa pot sa ma pliiiiiiiiiiiiiiiiiimb mai  mult de 30 de metrii ,cu alternative, nu doar o dunga pe piatra, 
  • sa pot sa port tocuri fara sa-mi fac probleme ca mi-as rupe gatul prin cine stie ce groapa sau canalizare fara capac
  • sa am un loc al meu
  • sa am parte de o priveliste "deasupra lumii" (vezi poze)
  • sa nu vad acelasi persoane zilnic,sau de 4 ori pe seara atunci cand te duci sa te plimbi pe piatra
  • sa existe un magazin pe gustul meu...ma rog mai multe.. si da, nu am cerut Mall.E mult prea sus in visele mele pentru chietroiu' asta
  • sa fie o cofetarie care sa-ti lase gura apa
  • gasesc un teren de tennis sau o sala
  • un parc?! adica.. un parc adevarat in care sa te pierzi de mare ce e si sa pot hrăni porumbei sau rate,etc
  • sa am unde sa vad un film
  • sa se gaseasca un KFC (asta-i pentru Tavelu' :))-cine stie cunoaste )
  • sa existe un club care sa nu fie de 2/2
  • sa pot sta cu gemurile deschise ca nu pute
  • sa nu se ia apa (asta apropo de ultimele zile)
..Unde sa ne puteam afirma, sa nu fim doar un  fir de praf pe o piatra.Unde sa nu ma cunoasca nimeni.Unde sa nu se mai manance asa mult cacat.Unde sa ai de unde alege.Unde sa nu fie F E T E S T I sau alte orase din categoria "pietre", bolovani sau tarana.Asta ar fi un minimul de cerinte.Sa vad si parte buna? Scotocesc dupa ea dar nimic.Aa.. ar fi ca poate daca as avea toate astea nu le-as mai aprecia in alte parti.Mi-ar parea banale.Si sunt banale.Dar se pare ca inclusiv de banalitate ducem lipsa aici :)).
Mda,vise...

A,si in caz ca va intrebati: primele 3 poze sunt "deasupra" Seattle-ului si a patra "deasupra" Parisului.

Nehotararea boala grea

Cred ca sunt cea mai nehotarata persoana pe care o cunosc.Incerc sa deslusesc de unde si de ce zace atata nehotarare in mine in ultimul timp.Probabil din cauza perfectionismului malefic de care sufar.Doamne cat de trist. :)). Stau si analizez,cos si descos fiecare cuvant sau privire.Si nu ajung la niciun capat.Ma simt ciudat in situatia asta pentru ca e ceva nou pentru mine.Nehotararea.Inclusiv cuvantul in sine suna urat.


Ma gandesc ca,daca  scriu si recitesc ceea ce cred sau simt,poate o sa imi adun mintile de pe unde le-oi avea imprastiate.Nu ca n-as stii pe unde s-au imprastiat..:-j
Asta nu a sunat bine.Stii cum e,intre doua scaune cazi pe jos.Nu stiu deloc ce vreau.Sau nu.Asta a fost prost formulat.Stiu ce vreau,dar ce vreau eu nu e bine,sau nu merge,nu se poate pune in practica sau nu sunt in stare sa lupt pentru dorinta respectiva.Asa ca ma apuc frumusel sa caut alternative..si ajung intr-un final sa realizez ca poate nu era bine ce vroiam la inceput..si ma axez pe una din alternative.Si o iau de la capat.Si o iau iar de la capat..si Iar o iau de la capat.Si nu,nu ma plictisesc deloc chiar.Sa fiu prea complicata? Cred ca inclusiv eu as spune da despre mine in situatia asta.



Ar mai fi si o alta problema.Imi place sa decid pentru mine.Sa nu ma stiu influentata de nimeni, ca apoi sa nu pot da vina pe nimeni pentru greselile mele.Asa ca se intampla sa refuz din start multe pareri care poate m-ar ajuta.Si nici nu suport partea cu "o las la voia intamplarii".Asta duce iar la diverse remuscari pentru momentele in care intamplarea nu iese cum ar fi trebuit in viziunea mea si stiu ca as fi putut decide eu cum sa iasa si nu am facut-o.
Daca pana acum am zis "ori e alba ori e neagra", acum dau lucurilor toate culorile si nuantele ca apoi sa nu reusesc sa hotarasc culoarea care ma atrage cel mai mult.E de cacat maxim.Maxim. x3 maxim. Sa vezi si tu domnule ca mi-ai luat mintile,ca numai stiu de capul meu.Ca regret.Mi-ai spune acum ca nu le aveam nici inainte.D-aia am facut ce am facut.Probabil asa si e.Devine distractiv sa imi raspund singura fiind asa sigura de raspunsurile tale.E distractiv sa vad ce bine te cunosc,pana imi demonstrezi versa-vicea.Si stau  in asteptarea de a vedea ca nu te cunosc.M-ai surprins placut dar neplacut in acelasi timp..dar asta nu schimba faptul ca probabil astept degeaba.

Limite





Adevarata fata iese la iveala.Trucurile s-au transformat in fum.Iar dezbracarea costumelor poate fi tot atat de amuzanta cat si imbracarea lor.Totul devinde asa cum era inainte.
Câteodatã sunt greu de vãzut
liniile pe care le-am trasat.Pana nu trecem peste ele.Asa e când ne bazãm pe cei
pe care-i iubim, sã ne aducã înapoi.Si ne conferã sprijin.
Si mai sunt liniile trasate foarte clar,acelea pe care,
dacã îndrãznesti sã le treci nu vei mai gãsi niciodatã drumul înapoi.

Din categoria "B U L L S H I T"



Zilele astea mi s-a tot rulat textul cu "momentul si locul potrivit" 8-|.Asa de mult incat incep sa il rulez si eu.Iac,da. Cateva zile spre saptamani de "Nu iti pot spune acum.Nu e momentul potrivit."Mai da ce pana mea..eu numai de momente nepotrivite am parte?! Probabil unii din voi va intrebati "da care-i problema?". Dupa mine asta e ceeeeaa mai proasta scuza ever."O sa'ti spun la momentul si locul potrivit". Da da.. echivaleaza cu "la paste cailor" in mintea mea.Pentru ca acel moment potrivit e posibil sa nu se iveasca niciodata.La fel si acel loc.Sau daca e momentul nu e locul si invers.. E ceva gen : haai sa ne invartim in jurul cozii.Atunci cand e vorba de chestii importante,nu conteaza nici momentul,nici locul.Pentru ca NU CONTEAZA!
De obicei tot iti iei una in gura,metaforic vorbind.. chit ca e un ambient placut sau nu,chit ca esti pe strada,in mijlocul unei petreceri,la tine in pat sau pe wc.Dar hai sa ne cacam pe noi acum..Chiar vreti/vrem sa ajungem/ti in situatia in care momentul si locul potrivit sa fie undeva pe patul de moarte cum s-ar spune?Da,exagerez sa zicem..dar exista si posibiliateata asta si cred ca sunteti foarte constienti de ea..mai ales ca in situatiile critice aflii cele mai multe secrete sau lucuri de care nu stiai, pentru ca s-a ratat sau nu s-a gasit maretul  moment oportun.Ei dar ce sa-ti spun..

Pentru momentele disperate probabil in care folosesc si eu chestia asta..(iac), ma refer la o stare.Adica prin
momentul si locul potrivit inteleg orice loc dar numai si numai daca ma voi fi fericit/a,nefericit/a,multumit/a sufleteste sau nu,mult prea frustat/a, atat de bine sau prost dispu/a incat sa iti pot transmite ce vreau..sa te pot face sa intelegi ce am de zis.Doar ca pana acum o singura persoana a aplicat in discutiile cu mine chestia asta.Si m-a facut sa o apreciez.Nu neaparat pentru ca gandea/gandeste ca mine,ci pentru simplul fapt ca a recunoscut chestia asta..si mi-a demonstrat ca nu a spus'o ca pe o scuza.In rest doar bullshit.Asa ca oameni buni,inainte de a ma acuza ca inteleg eu prost sau de alte lucuri,mai specificati si voi din cand in cand la ce va referiti deoarece nenea ala de sus ne-a lasat o limba foarte bogata,cu tot felul de interpretabile in schimb.Nu cred ca va doare gurita aia.Cand vine vorba de mancat dejectii pe aici, nu va doare.Nici cand vine vorba de muscat de ...spate.. ca sa fiu finuta, "prietenii" nu doare deloc. (Si da,asta a fost cu mai multe conotatii,pentru  mai multe persoane..;;) ) .Asa ca nu va mai cautati scuze in domeniul asta.


Momentul si locul potrivit e cand alegi tu sa fie si unde alegi sa fie.Cat despre partea cu "momentul si locul nepotrivit"..sa spunem ca in asta cred mai mult,deoarece nu depinde de mine de obicei.Din pacate.
Ataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat.

Ce face o femeie dintr'un barbat

Asta e ca sa vedeti si voi masculti feroce ,ce sunteti si ca putem face ce vrem cu si din voi..:)).Ma rog,unii din voi.


Lucrurile stau asa. O perioada destul de lunga de timp ai facut loc pentru o anumita persoana in viata ta. Ai lasat jos obloanele, apoi ai deschis ferestrele, apoi ai lasat si usile deschise.
Te-ai obisnuit sa vorbiti zilnic, sa-i povestesti despre cele mai importante sau nesemnificative lucruri din viata ta, te-ai obisnuit sa-l cunosti picatura cu picatura, in fiecare zi aflai ceva nou, care te entuziasma sau te enerva, dar clar nu te lasa indiferenta, in fiecare zi ii spuneai ceva despre tine si te minunai cand gaseai in tine atat de multe lumi noi, pe care nu stiai nici tu ca le adapostesti.

Apoi apare defectiunea...
Apoi te trezesti cu un gol...
Apoi incerci...
Apoi incerci sa-l umpli cu vorbele altor persoane.
Nu e ca si cum te face sa plangi nonstop. Nu e ca si cum nu te lasa sa zambesti. Nici macar nu doare. Dar te face sa-ti fie un dor, un dor asa mare cum nu ai vrea sa mai simti vreodata pentru cineva.E de cacat.Foarte chiar. :|



Mai am 10 minute si "tac" .Mi se termina norma pentru data de 7.Mi se termina data de fapt..

Hai la o plimbare

"Unii oameni sunt autobuze magice. Te pot purta in trecut, in situatii foarte neplacute. Te fac sa le retraiesti din nou. Cine a zis ca nu poti calatori in trecut e un mincinos. Ar trebui sa-i intalneasca pe oamenii astia, cu farurile lor puternice, care lumineaza exact ce te face sa suferi.
Unii oameni nu-s acolo cand trebuie ca sa-ti zica o vorba buna atunci cand ai nevoie, sa-ti lipeasca un leucoplast colorat atunci cand trebuie.
Unii oameni sunt departe si trebuie mereu sa te urci pe o scara ca sa ajungi la ei si oricat te-ai intinde le atingi atunci doar degetele de la picioare, ei misca din ele, tu te dezechilibrezi si cazi cu tot cu scara. Te lovesti si revenim la ce am zis mai sus: ei nu vin la tine cu leucoplaste colorate. Le pare rau de vanataile tale, dar nu e treaba lor sa te faca sa-ti fie bine.
Unii oameni nu stau in lumina soarelui cu tine, nu vor sa vada filme alaturi de tine, nu vor sa se trezeasca alaturi de tine dimineata, nu vor sa afle daca ai suferit de pojar si care e cartea ta preferata. Nu-ti fac jucarii din carton, nu te saruta cand ai emotii si n-or sa-ti dea niciodata un servetel pentru ca nu or sa te vada niciodata suflandu-ti nasul din moment ce nu vor fi niciodata pe langa tine cand esti racit si nu or sa vina la doctor cu tine.
N-or sa aiba niciodata portocale in buzunar pentru tine sau bilete la teatru. Si n-or sa vina cu tine sa faca baie in mare. Pentru ca e greu sa te duci la mare cu un om pentru care nu simti nimic.


Asta este pentru tot cei ce cauta "cum sa-mi dau seama ca ma iubeste" pe google. E exact invers ca in postul meu."

       This post doesn't belong to me. Pam pam.Dar cum am si eu parte in viata de astfel de  oameni..care ma plimba de colo,colo dandu-mi impresia ca sunt un simplu pasager in viata lor si pretinzand totusi altceva, m-am simtit si am postat.Poate se simt si altii. :)

Mar pe jumatate mancat



Traiesc cu speranta ca undeva in chestia asta numita lume, chipurile,exista poate un taram al lucrurilor oprite la mijloc, nici la sfarsit, nici la inceput,nici in alta parte.. nici aici, nici acolo. Acel loc al prenumelor pe care nu le folosim, al relatiilor pe care nu le-am dus pana unde ne-am fi dorit, al drumurilor din care ne-am intors, al acelor melodii si/sau filme carora nu le-am vazut sfarsitul, al merelor pe care le-am aruncat pe jumatate nemancate. Sa fie toate lucrurile astea ramase in aer experiente care ar fi insemnat ceva bun dar am preferat sa nu le traim? Sunt destul de convinsa ca daca as renunta acum la Magda si mi-as folosi celalalt prenume, Maria, viata mea s-ar aseza si echilibra si eu as deveni un om mult mai stabil. Si-mi pare rau pentru Magda ca spun asta.


Dar astfel as pierde tot ce detin ascum..indiferent de calitati sau defecte, mi-as pierde zapacenia si aiureala si blandetea sau paranoia cu care trec prin tot ce mi se intampla si dimineata cand m-as trezi mi-ar fi greu sa zambesc din toata inima,asa cum imi doresc. (asta metaforic vorbind :)),nu vreti sa ma aveti prin preajma dimineata). Unii baieti m-au facut sa ma simt Maria sau hai fie..poate mai bine spus Magdalena,adica oribil :))..Imi urasc numele intreg. De curand m-am simtit insa mai mult ca oricand Magda,de cand  tu imi spui asa defapt.E ciudat. Poate ca toate lucrurile care ar fi putut sa fie chiar au un loc al lor, unde raman asa, in momentul acela plin, de inceput continuu, fara sfarsit; mi-ar placea mult sa existe un astfel de loc. Cred ca ar fi tare dragut..Doamne cate lucruri neterminate as avea pe acolo..."Fara numaaaar " cum ar spune unii.Tristut.


Alt lucru tristut spre maxim de trist, pentru mine ar fi data de azi.Data de 7.Incerc sa gasesc un mod prin care sa o fac banala.Cum  faci ca o data importanta sa numai fie importanta?Nu poti.Clar nu poti.Defapt nu pot eu.E frustrant.Bine macar ca ziua asta e pe sfarsite si nu as mai avea de ce sa imi fac probleme in privinta datei.Pana luna viitoare,cand va fi mai rau.


Oare toti aveti ma asa mari probleme existentiale? 8-|

Replici dragute

She:You are not my knight in shining...
whatever.You're everywhere,
all the time, saying things


He:This is the happy ever after part.And in the happily ever after part, the
guy is there, all the time, saying things,and the girls love it.
She :Go to work.
He:Just for the record,
I am your knight in shining whatever.


 Ce trist. =(( vreau si eu un exemplar de genul.

Is shit tasty? ;;)

Incep sa urasc diminetile din ce in ce mai mult..Stiu,sunt frustrata.Mi se tot spune asta :)).Dar cine naiba nu e ? Mi s-a racit cafeaua si nu imi place sa o beau rece.Azi sunt clar cu capsa pusa. Azi spun "Get a life!" doar din priviri.. Si sper ca şti sa citeşti domnişoară. Ma tot implica lumea in cacaturi care nu imi apartin..Imi ajung ale mele fratilor! :)) Clar. Nu stiu ca va tot place asta. Am mai multe grupuri de, să le spunem oameni, pe care îi detest, în mai mare sau mai mică măsură. Sunt boii din trafic, vecinii care îşi bagă nasul în toate, idiotii care se dau la mine cu cele mai de cacat texte ever ,dar în vârful topului, un fel de moţul de la căcat, sunt mâncătorii de căcat
. De ce ei? În primul rând, pentru că pe ceilalţi nu îi cunoşti, te enervezi 2 minute, înjuri, mergi mai departe şi îi uiţi. Mâncătorii de căcat, în schimb, sunt persoane pe care le cunoşti, ba chiar pe unii (cei mai mulţi) i-ai considerat prieteni, ţi-au intrat în casă, au mâncat la masa ta, i-ai împrumutat cu bani, le-ai împărtăşit bune şi rele. Stiti ca am dreptate.
O sa incerc sa explic mai binee.. Daca o persoana vrobeste, fără tine de faţă, că ai curu cam mare, că te îmbraci cam aiurea, că iubitul/iubita ta e cam naşpa, asta se cheamă bârfă. Nici asta nu-mi prea place, dar măcar se bazează pe nişte opinii personale, bârfa are o motivaţie: invidie, timp de pierdut, descărcare nervoasă, etc. Când te lauzi fără bază reală că eşti frumos, deştept, cult în cap şi mare profesionist, când tu abia vorbeşti limba română, ai dinţii stricaţi şi îţi pute gura, te faci singur de căcat. 

Dar deja  când afli că cineva spune porcarii sinistre despre tine sau te implica in chestii aberante,  fără nicio bază în realitate, mai ales daca e si o persoana care nu stie NIMIC despre tine, doar aşa ca să se afle vorbind, atunci vorbim despre mâncat căcat. Gratuit, cu un polonic mare. Poate chiar o lopata.

"Oamenii " proşti, mediocrii, fără valoare, nu sunt capabili să înveţe ceva de la cei cu 2-3 paşi înaintea lor, sau sa faca ceva productiv cu viata lor,ci mănâncă şi împroaşcă cu căcat, pentru a se pune pe ei într-o lumină mai bună. De cele mai multe ori, în afară de faptul că nu reuşesc să facă altceva decât să se mânjească ei de căcat, se mai întâmplă şi ca damful respiraţiei mirosinde a căcat să ajungă la persoana vizată iniţial. Asta pentru că circuitul în natură al mirosului de căcat din gura unui mâncător de căcat e mult scurt decât cel al mirosului de bomboană cu vanilie din gura cuiva care spune o vorbă bună din suflet. Muuuuuuuuuuuult mai scurt.
Iar atunci cand persoana in cauza ia o lingura mult mai mare de cacat decat ii incape in gura,eeii de aici incepe sa devina foaarte amuzant :)).Sunt sigura ca ati trecut si voi prin asta.

Gura lumii sloboda, e plin de căcat şi e gratis. Dar ce faci în cazul în care mâncătorul de căcat e "de-al casei", se dă de prieten? Eu am invatat sa ma relaxez, sa ma detasez şi privesc amuzata cum se scufundă si se îneacă în propriile dejecţii. Ceea ce se va întâmpla sigur, mai devreme sau puţin mai târziu. Ca asta e mersul lurcurilor.

Menţiune: postul de fata se bazeaza din pacate pe fapte reale. 8-|

Change







SCHIMBÁ= I. 1. Tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeași natură).♦ Refl. (Despre oameni) A-și modifica aspectul, firea, conduita etc. ♦ Refl. (Despre timp, vreme) A se modifica (în bine sau în rău). 
SCHIMBÁ vb. v. deghiza, travesti.

A SE SCHIMBÁ mă schimb intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se preface; a se modifica; a se preschimba; a se transforma. 2) (despre persoane) A se îmbrăca cu alte haine (noi, curate); a se primeni


Am ales sa incep cu definitii ale schimbari pentru ca mi-am ridicat problema schimbarii in seara asta.Ma rog,mai mult mi-au ridicat-o altii..dar o las asa.Schimbarea este legea vietii.Mi s-a spus ca m-am schimbat foarte mult.. in rau.
Chestie pe care o realizez si eu.. adica m-am schimbat dar nu "foarte mult" iar voi nu-mi cunoasteti motivele (vezi definitia no 2. )Asa ca am facut si eu un mic sondaj.Sa vad ce si cum.Daca tot isi da lumea dau persoanele apropiate  cu parerea.. si asta nu la mine cum ar fi normal, m-am gandit sa aflu si eu ce cred defapt despre mine.
Am ales 5 persoane intre relativ apropriate si foarte apropiate de mine:
   A -Persoana foarte apropiata.
   B-Persoana  apropiata spre foarte apropiata.
   C-Persoana apropriata spre foarte apropiata
   D- Persoana relativ apropiata
   E-Persoana foarte apropriata in trecut,nu asa apropiata in prezent.
   F- Persoana foarte apropiata.
Si am inceput.. pam pam.

Setul de intrebari a fost urmatorul :
EuDin punctul tau de vedere.. e de datoria ta sa imi spui atunci cand ti se pare ca gresesc?sau ca fac lucurile prost.. sau ca m-am schimbat?
A raspunde : "da,normal" , "Loooooogic "
B raspunde : "hm da,sa zicem "
C raspunde : "da e de datoria mea ca prieten"
D raspunde : "depinde "'
E raspunde: "da, cred ca e si intodeauna direct , fara ocolisuri , indiferent cum iti pica"
F raspunde:  "da normal,cum ti-am si spus mereu"


Eu: Si crezi a m-am schimbat in ultimul timp? 
A raspunde : "da as zice si asa,te-ai schimbat si in bine si in rau...adica sunt aspecte si aspecte...in general in  bine"
B raspunde : "hmmm nu cred cred ca nu te'ai schimbat  asa ai fost mereu dar nu au stiut ei"
raspunde: "Nu"
D raspunde: "Pai nu prea, in comparatie cu in trecut evident ca te-ai schimbat ,cu totii am facut asta,dar in ultima vreme pari la fel cu ecceptia faptului ca ti-ai schimbat coafura.In ceea ce priveste atitudinea,you're still the same"
E raspunde: "ma..mie nu mi se pare ca te-ai schimbat... adik te-ai schimbat in sensu ca ai mai crescut , nuj ,  e normal dar nu te-ai schimbat in mod deosebit"
F raspunde: "mey...nuj cum sa zic in bine cred ca te'ai schimbat ca ai mai realizat si tu dupa toate fazele cu timo cate ceva..si nu cred ca o sa mai faci lucurile asa"


Eu: Si daca s-ar intampla asta mi-ai spune?

A raspunde:"daca e vba de f rau,da..daca ar fi unele aspecte negatve..nuj..probabil "
B raspundenu am primit raspuns.(probabil nu mi-ar spune )
C raspunde:"Da "
D raspunde:"da,sincer"
E raspunde:"de ce nu?"
F raspunde:"de unde intrebarile astea?esti nebuna.normal"


EU: Mi s-a spus ca persoanele apropiate mie au o parere proasta despre mine si cred ca m-am schimbat in rau.. Faci parte din persoanele alea?



A raspunde :"ce ti s-a zis?!"
B raspunde :"hmm nu cred, 50 cu 50 depinde,dar mai proasta ca inainte"
C raspunde :"Nu."

D raspunde :"mananca cacat.nu"
E raspunde :"nu am o parere proasta , dar niciuna extraordinar de buna"
F raspunde :"esti nebuna ce-ai? cum cacat sa am o parere proasta?"



Concluzii?!Se pare ca teoretic nu m-am schimbat asa mult nici din prisma lor.  Dar a fost de ajuns o singura persoana la care tin mult sa-mi implanteze aceasta idee..Nu am indraznit sa ii spun ca la randul ei s-a schimbat.Ca ne-am prefacut,modificat,preschimbat si transformat unul pe altul si de aceea sunt lucurile cum sunt acum.Da stiu,e de CACAT.
PS. Imi cer scuze pentru aranjarea in pagina..nu stiu ce cacat are . 8-|

They call me heartbreaker

I konw I've got a problem with misbehaving.Ma amuza situatia asta din pacate :)).Si fratilor..v-am spus de la inceput ca o sa se intample asta.. si tie si altora . Dar ei..supermeni, cum.. nu se poate asa ceva :)).Ei bine uite ca s-a putut..aproape de fiecare data,pentru ca ma cunosc.Din pacate.Ati incercat toti sa ma schimbati si nu prea a mers.Din pacate,iar.Iar apoi va retrageti supermenilor  lasilor.. si spuneti ca vina e tot a mea.Si asta tocmai cand sunt si eu dispusa sa ma schimb.Aruncati un "prea taziu" si aia e.Cam trist,da stiu,pentru mine in mare parte.Stiu ca pare ca fac si eu pe superwomena pe aici..dar nu e asa.De la voi am invatat.Bad habbits.Poate chiar o sa imi dai voie sa iti arat intr'o zi ca poate fi si altfel.Stiu ce mi-ai spune.. "2 ani nu au fost suficienti?" Se pare ca pentru mine nu. Si imi place sa cred ca nici pentru tine.Cu asta sa raman si eu.. 

Sa te vad acum supermen-ule daca reusesti ce nu a reusit pana acum nimeni,nici chiar tu.( last time)