Si spune-mi, in loc de suflet ce pun acum?

Sunt aproape epuizata.Am impresia ca obosesc odata cu mine tot ce ma inconjoara, ma simt ca un virus al unei epidemii ce flageleaza (a nu se mai baga de seama ca inventez cuvinte) societatea in care ma gasesc.Si vin din vacanta?!O da, vin din vacanta.Parca timpul e si el obosit, dar totusi nu vrea sa se opreasca nenorocitul.Sunt obosita de lucrurile care ma inconjoara, de evenimente, de aglomeratie, de intrebari, falsitate si tone de explicatii.Sunt  obosita de principiile mele si mai ca-mi vine sa zic pas.Simt apusul prea departe.Nu tanjesc dupa energie, mi se face rau doar cand o simt in juru-mi.Nu vreau sa mai stiu nimic!
Am obosit sa-mi fie dor si stiu ca o sa-mi fie dor, de dor.Am obosit sa-ti vorbesc, sa cred si sa astept sa ma iei in brate.As vrea sa am nevoie doar de mine pentru un sistem restore dar nici de asta n-am putere.Imi hranesti declinul cu declin.Pentru Dumnezeu, tu nu obosesti NICIODATA?