Cotidian-ul din mine

In spatele ochilor astia verzi pe care ii vei clipind la un centimetru dinstanta, sunt o persoana care iubeste.
Nu esti special in capitolul asta,fat-frumos.
Eu sunt mereu indragostita.Iubesc oameni pe care nu-i cunosc, care trec pe strada.
Care isi alinta animalele sau care mangaie caini vagabonzi si le arunca pufuleti.
Care citesc in parc sau in metrou.
Care tipa si rad haotic.
Care spun ce simt prin toti porii.
Care poarta ochelari si esarfe colorate.
Oameni care nu-si regreta regretele.Reprezentati tipici ai unui grup, turma/cireada/herghelie, de oameni fericiti, cinici sau prosti.Sau orice alta notiune de maxima generalitate care exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale acestor fenomene ale realitatii cotidiene.Oamenii.Pe unii ii iubesc din gelozie.Pe altii din ineptie.

Se pare ca e posibil sa iubesti si din ineptie.Daca nu stii sa faci altceva, nu-ti ramane altceva decat sa iubesti.Ma rog, poti sa le fi indiferent, sa ii etichetezi, sa ii barfesti, sa te caci si in gura lor daca vrei.De ce ai iubi mediocritatea asta pana la urma, nu?Pentru ca uneori mediocritatea asta exprima si incadreaza perfect locul dintre cele doua limite extreme in care ar trebui din cand in cand sa imi mai stea si mie capul.
Probabil polinucleida care ma compune e mutanta.



 ( Chiar daca suna ca si cum ar fi inghitit un pc', macar i-a tinut de foame :) )