Inchis.

Pentru ca a mai trecut un an.. si pentru ca desi s-au schimbat multe de-a lungul lui, ma simt la fel ca ieri . Dau vina pe tine si iti multumesc in acelasi timp.Pentru ca tu, an nesabuit mi-ai luat ceva drag, ai luat ca procu si nu ai mai dat inapoi,iar acum te privesc ca pe un criminal rece si fara de suflet,m-ai lasat sa ma topesc. Dar te iert ca treci acum.Nu ca as putea sa schimb ceva..
De acum esti un album cu fotografii rupte ici, colo, un album pe care nu pot si nu mai vreau sa il deschid.Il pastrez acolo,pentru momentele in care imi va fi dor. Am invatat multe lectii, cum sa fiu asa, cum sa fiu altfel  sau cum sa fiu…dar sunt. 
Mi-ai rapit niste voci pe care nu le voi mai auzi niciodata, m-ai facut sa plang, sa cad, sa imi doresc sa raman acolo, dar totusi m-am ridicat, m-am scuturat de praful de jos si am luat-o de la capat. Meritam dupa atata cadere sa ma ridic. I-am intalnit pe ei, care au crezut in mine, care se pliaza pe locurile ramase goale in sufletul meu.  Tu, timp, ce treci prea repede si vrei sa ma faci sa uit de tot…nu pot, nu vreau.

Tu mi-ai adus si lucruri frumoase, mi-ai indeplinit si vise. Am fost acea voce pe care o visam mereu, am spus un “buna dimineata” somnoros tuturor care ma ascultau.Mi-ai schimbat principiile si am vazut ca sunt inconjurata de oameni care ma accepta asa cum sunt, am primit un dar minunat, cu o dedicatie pe masura.Mi-ai dat cei mai buni prieteni dupa pamant. Dar in acea zi, erau si cei pe care i-ai luat tu, numai ca nu trupuri, ci doar ii simteam. Te-as implora acum sa mai stai…caci mai sunt doar cateva minute,dar iti povestesc in continuare, caci esti la judecata si nu ai avocat. Daca nu iti permiti, vei primi unul din oficiu.

Mi-ai deschis ochii, m-ai schimbat, m-ai maturizat, m-ai invatat sa ascult, sa iubesc pe cei din jur si sa ii apreciez mai mult ca oricand,cel putin pe aceea ce au rezistat langa mine..nu multi la numar, sa le multumesc dragilor mei parinti ca exista si sa ma refugiez in oaza mea de liniste. Adevarata liniste. Sa privesc cum castig si pierd o dragoste,o prietenie sau o..iarna, sa vad cum creste un motan jucaus, sa ma bucur de vara la langa ei, sa nu ma las cuprinsa de o melancolie de toamnam,sa uit si sa  (ma) iert,nu sa uit nu mai invatat,cred ca d-asta am si atetea frustrari focalizate pe tine.…am ajuns si pana acum de iti scriu.

Prin muzica m-ai pierdut zile intregi, prin ganduri fara limite m-ai invartit ca un titirez, m-ai invatat sa zambesc si sa pretuiesc secundele marunte.Ce-i drept,acum pe sfarsite..cand nu le mai am. Cate nu ar mai fi de spus, dar iti dau sentinta, esti liber sa pleci departe, stiu ca nu te vei mai intoarce decat numai in mintea mea, dar nu numai, a tuturor. Esti ca un ceas, ca un apus de soare ce trece si se duce, ca un copil ca devine batran. Iti urez ramas bun in lunga ta calatorie, eu te-am iertat!