Detesc comparatiile. Involuntar compar. Nu pot iubi in doi oameni diferiti acelasi gest, acelasi cuvant, aceesi privire.Mi se pare complet absurd.Mi se intampla sa caut ..aceleasi gesturi cu care eram poate obisnuita,dar atat. Imi recunosc senzatia din gesturi diferite, ganduri opuse, cuvinte altfel. Nu caut si nu accept acelasi alint, aceeasi atingere si ganduri exprimate la fel. M-am oprit din rascolit, încercat, salvat si acceptat. Iubesc in singurul fel în care cred ca se poate iubi. Imi traiesc fiecare fericire, durere, zambet, mangaiere, îndragostire si despartire maxim si nebun. Nu inlocuiesc, nu resping si nu uit.
Un colt necunoscut e acum al nostru si asa va ramane pentru totdeauna. Si banca. Si imbatisarea..
Simte. Întreabă-te pe tine. Eu nu mai am raspunsuri. Te am pe tine. Si pe mine pentru tine.Si nu exista ideea că n-ar fi de-ajuns ci doar sentimentul insatabil de cat mai mult, mai departe şi mai adanc din fiecare. Si e singurul pe care l-am urmat întotdeauna.
Alunecarile au fost ale tale, comparatiile ti-au iesit total anapoda si a venit momentul sa realizezi ca ceea ce mie mi-a rămas îmi este interzis dintr-un principiu pe care niciodată nu ai incercat sa-l intelegi. Trebuie multiplicat sentimentul actual de cateva sute de ori ca starea de confuzie sa nu mai existe si tu sa-ti vezi in sfarsit viitorul asa cum stiai sa il vezi înainte. Si multiplicarea absurda si exagerata vine doar pocnind din degete. Ca o magie. Niciodată altfel. Alegi s-astepti sau sa accepti. A venit momentul sa te stiu fericit.Eu m-am saturat sa astept asa ca am ales sa accept acum.
The perishers - Nothing like you and i
Nu exista iubiri imposibile, prietenii interzise sau situatii fara iesire. Exista iubiri perfecte, prietenii sincere si a fi exact unde vrei.
trec
Acum 8 luni
3 pareri:
Uneori e bine sa astepti, chiar daca-i groaznic.
Alte ori nu merita si ne ramane doar a 2-a varianta pe care fie ca vrem, fie ca nu o acceptam.
Ironia face sa ma regasesc printre ce ai scris.
Ufff, Magda...
Am gresit fata de tine. Cand ai intrat pe blogul meu am verificat varsta ta si am spus ceva cu privire la asta, fiindu-mi rusine de viciile si tenebrele care se afla descrise acolo.
Citind blogul tau (tot) mi-am dat seama ca ai crescut frumos si matura, si ai discernamant sa intelegi morala din ele. Poti separa deja binele de rau. Oamenii mari au uitat asta, dar e bine sa fi avertizata decat sa te ia prin surprindere.
Focuseaza-te pe scoala si alte activitati, ai luxul ca mintea ta e insetata de informatii, te poti preocupa si astfel vei uita de orice te intristeaza.
iti recomand mai intai cartea "Micul Print", gaseste un weekend liber, iti ia o ora sa o citesti. Ai rabdare cu ea, simt ca o sa-ti placa.
am uitat sa postez link
Micul Print - http://weekender-recyclebin.blogspot.com/2009/11/poe-angry-johnny.html
Trimiteți un comentariu