Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte ceva ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte doar să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea, cu o ultimă mare tristeţe deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi ajuns până la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit..
Octavian Paler-Viata pe un peron, pentru ca in situatia asta ma aflu
Ma dai afara pe usa iar eu continui sa intru pe geam.Iar si iar.Cata demnitate sa mai am?Macar pune zabrele geamului aluia,ceva.Dar tu nu vrei sa fii sigur ca nu ma intorc.. nici nu stii ce vrei si crede-ma ca iti spun sincer ca eu nu mai vreau.Nu se merita si incepe sa-mi para rau ca realizez atat de tarziu.Iar ce inca nu stii despre mine : eu cand plec ma mut de tot.Nu o sa mai locuiesc in casa aia, nu las nici usa nici fereastra deschisa pentru ca oricum locul va fi vandut altuia.Nu las loc nici de amintiri. Te rog sa ai grija de locul ala, indiferent cine ti-l cumpara,pentru ca doar asta o sa iti mai ramana de la mine.
Cred ca incep sa stiu ce s-a intamplat.Ai spus prea usor "Te iubesc" si probabil continui sa faci asta si cu restul domnisoarelor din viata ta.Cineva mi-a zis ca femeia se indragosteste repede indiferent daca e ilogic.Eu nu faceam asta. Nici acum n-o mai fac.Si n-ai fost doar o scapare de moment.Asta e cel mai trist.M-am saturat sa ma intorc mereu spre tine,dar inca o fac.Cu un gand, cu un zambet,dar niciodata cu totul.Nu ti-ai asumat cuvintele alea spuse prea devreme si totusi atat de perfect.Ma intriga cum nu reusesc de cele mai multe ori sa te inteleg.Si ma dispera cand reusesc,pentru ca suntem prea diferiti.Ai aceleasi miscari vechi pentru o noua romanta.Ma simt oarecum mandra de asta, fara sa stiu de ce.Ma intreb de multe ori daca mai exista vrun lucru pe care as putea sa ti-l spun..care sa iti aduca poate cea mai mica urma de mirare pe fata.Pe care sa mi-o si arati.Mai exista vrun lucru pe care sa nu-l stii despre mine? M-a ciupit un paianjen pe spate,cred.Asta sau intoxicatie de la oua umplute.As putea sa-ti spun si ca din cand in cand mi-e dor.Ca ai o amprenta prea pronuntata si ca esti enervant.Cumplit de enervant.Ma intreb uneori.. ai avea un soc daca mi-ai citi blogul?Imi vine sa sterg fiecare rand.Serios.
"De ce faci toate astea?Crezi ca e bine?" Dar tu crezi ca mie mi-e bine? Fac ce simt pufosule, ca de fiecare data.Tu de ce nu faci ce simti?De ce ti-e frica?Eu nu te judec, nu te cert, nu te acuz, nu te descurajez.Eu sunt mica.Eu visez,eu sper.Rad si plang in acelasi timp, privesc in ochi mereu.Strig lucrurile pe nume in felul meu si asta e felul meu.
Eu nu uit.Totul e prea viu in jurul meu.Poate o sa te saturi intr-o zi si o sa ma faci sa incetez..intr-un fel sau altul. Daca pana acum nu ti-am demonstrat ca n-am glumit nicio secunda,e destul timp.Pentru ca sa iubesti semnifica sa accepti ceea ce a fost,ceea ce este si ceea ce va fi.De ce fac astea? Pentru ca nu ai avut incredere nici macar in ce simteam eu..Iar eu..simteam prea multe.Acum ma crezi? Si stiu ca nu vom mai canta acelasi cantec, dar intelege ca nu asta e scopul meu. M-am obisnuit sa taci,sa ignori,sa pleci, sa certi,sa uiti.
Lucrurile se nasc si mor unele in miezul celorlalte..Nu ai niciodata un inceput si un sfarsit clar,cel putin nu in viata mea.Uneori e.. bine.Da e bine..dar te aduce intr-o stare de confuzie de nici nu mai stii cum te cheama.Nu stiu daca zapaceala asta in care sunt e chiar un exemplu potrivit pentru mine, deoarece pana la urma cam mereu ma regasesc intr-o stare patologica,de cele mai multe ori persistenta, constand in pierderea claritatii gandirii.Indiferent de ce segment existential e vorba.De cele mai multe ori se manifesta din cauza unei aglomerari de sentimente intercalate in mine pe care refuz sa le mai exprim.Nu cred ca e o problema..pentru tine ce-i drept.Cum se gandeste,cum se iubeste,cum se sufera nu te invata nici in gimnaziu,nici in liceu,nici in facultate si n-o sa primesti niciun certificat de absolvire pentru asta.Si oricum, dupa ce stii totul vine indoiala.Te macina,te ameteste,te fierbe,iar asta pentru ca nu ai incredere.Nu te invinovatesc, dar e ceva ce nu am cum sa nu iti cer,cat timp ofer.Asa ca spune-mi tu cum e mai bine? Sa te lasi purtat de indoieli,sa te framante gesturile mele sau sa te stii in pericolul de a-ti permite macar un prim proces afectiv sa mi-l acorzi:increderea.Daca treci peste prima indoiala, pentru ca deja o simt eu.. lasa-ma sa stiu.Ah,da si.. nu exista decat o singura varianta de raspuns.Stiu ca nu iti place sa mergi la risc,dar te-ai gandit cat pierzi daca merita?
Spune-mi te rog,pentru tine ea ce inseamna?Pentru ca eu nu vreau sa vad nimic din toate astea.Ar fi prea multa iporcizie.Nu te las nici macar sa incerci sa iubesti la ea ce ai iubit in mine.Sa nu-ndraznesti.Chiar daca tot tie iti face rau pana la urma..Nu trisa si fa-ma sa inteleg de ce ai vrea sa repeti istoria in felul asta?.Daca ti-e dor de mine,doar spune-mi..Nu o transforma in eu, stii bine ca n-o sa fie.Niciodata.Unde-i tot ce mi-ai promis?.. Nu vreau sa razi de ea ca are nasul rosu cand e racita, nu vreau sa folosesti acelasi alint, nu vreau sa-ti inveselasca ziua asa, nu vreau nici macar sa te cunoasca..nu, chiar nu vreau sa o simti cand e trista, sa-ti fie totul.Sa-ti cante in brate si apoi sa adoarma..Sa iti cunoasca toate parfumurile. Pentru ca n-o sa-ti fie cea mai buna prietena.Nu o sa fie cea mai frumoasa si nu o sa- vezi zambetul in ochi.Nu o sa fie acolo mereu.Dar nici eu nu o sa-ti mai fiu. Asa ca te rog,las-o sa fie toate celelalte lucruri si iubeste-o pentru asta,poate ca merita.Dar pe noi, lasa-ne in pace.E mai frumos acolo unde ne-am blocat.
PS: a nu se interpreta,sunt pur si simplu povesti.Din cand in cand ma plictisesc si incerc sa vad cum m-as simti intr-o anume situatie.Vezi cazul de fata.Asta pentru ca oricum nu ai face asta niciodata.
De azi nu mai am scuze.Vreau sa te rog sa nu te mai intorci.Daca timpul nu te mai aduce la mine, eu nu mai plec in cautarea ta.Tristetea ce se zbate in bratele mele nu poti sa o mai alungi.Poate doar sa o accentuezi putin.Am fost un suflet de dama in asteptare,nascuta din greseli trecute,iar tu,tu ramai ce esti,nimic mai mult si urmeaza-ti drumul chiar daca poate vrodata te voi rascoli.Nimicul ce ne uneste azi,va fi destinul de maine, caci acum cred si eu in maine.Ei care privesc, nu inteleg nimic,dar nici nu trebuie! Iar tu..care ma privesti asa, nu intelegi nimic.. dar nici nu mai trebuie! De ieri nu mai spunem lucruri care fara voia noastra au murit de mult.. La fel ca si povestea noastra care a inceput sa ne desparta decat sa ne apropie. Si da puiule,s-a terminat tocmai azi cand trebuia sa inceapa..Cel putin pentru mine.
Lasa-ma sa-ti vorbesc despre singuratate.Locuieste la mine momentan.Mi-a promis ca o sa se mute imediat dupa ce vine el..