E pentru tine,nu-i pentru x sau y.

Am constatat ca fara tine nu mor,dar nici nu traiesc.Cica n-a murit nimeni nici din dragoste,nici din lipsa ei.Pot sta linistita atunci,nu?Si totusi cum se numeste rahatu' asta in care ma aflu?Monotonia asta.. Sincer,nu stiu de ce ma plang.Sunt fericita cu viata mea, rad din inima zi de zi,  ma bucur de viata.Ma tin cam de toate principiile mele si le incalc zambind prin ce cred ca ar fi mai important.Cu fiecare secunda imi furi iar fiecare gand din minte fara nici-o vina.Nu stiu de ce am nevoie.De ce as putea sa mai am nevoie dupa toate cate au fost? N-am trecut prin nici-o telenovela,nici-o drama,nici-un tetru de papusi sau ceva de genul asta.SI totusi uite-ne aici,degeaba.Uite-ma aici.Aici sunt si nu ma vezi.Nu vrei sa ma vezi.. cat poti sa mai ignori? Lasa-ma macar sa ma pacalesc cu ignoranta ta.Oameni d-aia cu capul mare,filozofi si alte genii ar fi zis ca ignoranta doare cel mai tare.Prosti toti sau eu defecta.Pe mine nu ma doare ignoranta ta deloc.Chiar ma ajuta in comparatie cu ce ai putea face.Apar in tablou doar daca vrei tu sa ma pictezi.Ma simt mai bine.Nu m-am maturizat destul cat sa imi convina adevarul.Nu m-ai schimbat destul cat sa fiu ca tine.Dar m-ai iubit destul ce-i drept.Nu sunt sigura ca as vrea mai mult.Nu pot sa duc mai mult.Nu singura.Uneori cred ca as prefera sa se aleaga praful de tot.Indiferent cine castiga,noi pierdem.Nu fac deosebire intre nefiresc si firesc.Calea pe care am pornit isi schimba cararile la fiecare minut.Uneori ma simt nesanatos de bine.Am prins  ritmul.Ma indrepti spre ceva mai bun de data asta,sper. Sa fii langa mine.Macar de asta sunt sigura ca am nevoie pentru ca nici-o ploaie nu-mi mai curata sufletul.Probabil ca drumul ales de mine ma poarta catre vid si usi inchise,si chiar daca pasesc nesigura pe mine si fara sa ma tii de mana ( ceea ce mi se pare normal ), merg mandra.

PS: Crezi ca o sa iti poti stapani desenele daca o sa prinda viata?