Confesiunile unei iubarete

Totul va trece precum clipitul unei ploape.
Nu o sa ma apuc acum sa va povestesc despre cat de fumos si de minunat este sa iubesti and all that crap. O sa vorbesc,o sa scriu de fapt despre momentul in care, din varii motive, relatia se termina si visele dispar in neant, exact asa cum au venit. Iubirea e "minunata". De fapt e, cat e lipsita de probleme,adica pe termen foarte scurt.Ma rog,nu vreti sa experimentati cum e sa nu te certi cu o persoana mai bine de 6 luni.Sa nu stii cum e sa te certi cu o persoana.Dar si cand incep certurile... :|.
Momentul in care magia se termina naste in noi simtiri contradictorii, total opuse fata de ceea ce experimentam cand inca traia in noi. In primul rand, noi, oamenii, ne-am obisnuit sa aruncam cu noroi in ceea ce am trait. Daca ne-a fost dat sa traim o dezamagire in dragoste, automat acea persoana care (pana nu demult) facea obiectul adoratiei noastre se transforma in ala rau, “nesimtit, magar/tampita, curva” etc. Este printre singurele momente comune, ca si trairi, la majoritatea locuitorilor planetei, cand orgoliile se ridica si taie in carne vie. Nu mai conteaza ce a fost frumos, nu mai conteaza ca ai spus “te iubesc”, uitam senzatia de bine pe care o aveam cand ne strangeam, complice, de mana sau cand surprindeai o privire care iti intra pana in suflet. In schimb, nu putem sa nu penalizam lacrimile care ne-au cazut pe obraji atunci cand am realizat ca totul e gata sau ca “jumatatea” noastra nu impartaseste aceleasi sentimente.Sau mai rau,ca inca le impartaseste.
In egoismul nostru nu realizam cat de penibili suntem sa aducem mocirla acolo unde, altadata, era iarba si soare. Ne sufocam prietenii cu povesti despre cat de rau ne simtim si ii punem sa aleaga intre noi (astia buni) si ei (aia care parasesc). Judecam si spintecam toate actiunile ulterioare ale “proscrisilor”, fara teama ca suntem foarte aproape de a cadea in ridicol. Nemultumirile noastre devin chintesenta lumii intregi si ne afundam in mocirla pe care o aducem singuri in viata noastra. Toti cautam androginul.Mdam,cuvinte mari.Toti vrem sa devenim, impreuna cu celalalt, omul perfect.Cat de ridicol mi se pare totul acum.. :)).Ce prosti suntem.
Cateodata spunem “te iubesc” din toata inima, alteori spunem doar pentru ca avem impresia ca asta se doreste de la noi. Oricum ar fi, in momentul in care spui cuvintele astea, trebuie sa ti le asumi, cu tot cu consecinte. Sa pastrezi in minte ca tot ce traiesti acum poate sa fie fum peste doua zile, sau o luna sau cinci. Eu am iubit, foarte mult. Si am spus “te iubesc” in mii de feluri. Si cand mi-am daruit dragostea, a fost pentru totdeauna, chiar daca, intre timp, relatia nu mai exista. Chiar daca vorbesc despre iubirea mea la trecut, sentimentele pe care le-am avut ma fac sa zambesc de fiecare data cand imi aduc aminte de ceea ce am trait si ma face sa ii doresc lui o viata cat mai linistita si mai frumoasa. Pentru ca el inca imi e cel mai bun prieten, chiar daca au fost momente in care nu credeam ca o sa ma opresc din plans.Stiu suna dramatic,dar d'ooooh sunt fata,plus ca si voi masculi feroce aveti momente d-astea.

"Cursul dragostei adevarate nu a fost niciodata neted."

Cuvinte mari.Sunt romantica in seara asta.Am uitat sa va anunt ca a venit mosu si la mine..a fost frumos ca a venit,m-am bucurat.Doar ca a venit cu un sac mai mare decat am putut duce.

"Sa nu am nicio grija si de regretat nu are rost sa regret nimic.Totul am facut pentru ca am vrut ca daca nu vroiam,nu faceam.Da chiar nu regret sau poate doar  nu vreau sa ma gandesc ca ce s-a intamplat a fost din cauza mea.Acum vine altceva mai nou si nu are rost sa traiesti in trecut."

Am apreciat gandirea asta.E ceva foarte logic cu care sunt complet de acord.Daca nu vroiam,nu faceam.Imi starneste invidie oarecum.Ma oftica.Eu de ce nu pot sa vad lucrurile asa?

Praf In Ochi - Locul Ei


7.Iar.