Lucrurile stau asa. O perioada destul de lunga de timp ai facut loc pentru o anumita persoana in viata ta. Ai lasat jos obloanele, apoi ai deschis ferestrele, apoi ai lasat si usile deschise.
Te-ai obisnuit sa vorbiti zilnic, sa-i povestesti despre cele mai importante sau nesemnificative lucruri din viata ta, te-ai obisnuit sa-l cunosti picatura cu picatura, in fiecare zi aflai ceva nou, care te entuziasma sau te enerva, dar clar nu te lasa indiferenta, in fiecare zi ii spuneai ceva despre tine si te minunai cand gaseai in tine atat de multe lumi noi, pe care nu stiai nici tu ca le adapostesti.

Apoi apare defectiunea...
Apoi te trezesti cu un gol...
Apoi incerci...
Apoi incerci sa-l umpli cu vorbele altor persoane.
Nu e ca si cum te face sa plangi nonstop. Nu e ca si cum nu te lasa sa zambesti. Nici macar nu doare. Dar te face sa-ti fie un dor, un dor asa mare cum nu ai vrea sa mai simti vreodata pentru cineva.E de cacat.Foarte chiar. :|


Mai am 10 minute si "tac" .Mi se termina norma pentru data de 7.Mi se termina data de fapt..