maruntis

Chiar asa.

 Nu,nu ai inima franta. Doar ai nevoie de una noua.

…Una de carton rosu. Asa lucioasa, subtire, simetrica… poate colorata manual, ceva ecologic ca asa se poarta mai nou. Ar fi perfecta: nu simte, nu vede, nu aude, nu miroase, nu atinge si cel mai important, nu tine minte. E doar de umplutura; asta ca sa nu simti un gol acolo.

Da stiu, prea superficial. Dar am ajuns sa cred ca-i mai sanatos asa. Mint. Nu cred asta. Dar imi place sa ma joc ca as crede…

Stiu, te doare ca totul iti aminteste si totusi fara doza zilnica nu poti continua. E un paradox. Si mereu va fi asa. Dar “mereu” o sa dureze la nesfarsit?

Poate ar trebui sa schimbi ceva. Da… play list-ul, cutia aia, cartile alea, maruntisurile alea toate, peretii, usa, patul… pfuu, patul ala  blestemat… pijamalele, asternuturile, pernele… si ..inima aia. De ce ai implicat atatea?

Hai sa ne gandim: poti face dus si de 10 ori pe zi, amprentele au ramas adanc in piele, iar mirosul ala a devenit aerul ce-ti oxigeneaza intreaga fiinta; in cap iti ruleaza inca acelasi film, desi programul s-a schimbat de un timp…

A fost  (prima)vara. Citeste si tu o carte. Nu, nu-i ok. Stiu ce carti cauti tu. Si-ti spun de pe acum: n-o sa-ti mearga. Desi refuzi sa crezi. Sau poate eu refuz sa cred… Oricum, e incurabil.

E o toamna ciudata. Nu. De fapt e doar diferita. Poate nu ti-au placut niciodata schimbarile. (prea multi de “nu”. Negativism 100% ?!)

“Hai sa visam impreuna…”- Dar asta o faci si fara ajutor. Chestia cu universul paralel, identitatile ascunse, pesonalitatile multiple si viata secreta n-o sa-ti aduca nimic bun. Si te mai lauzi ca esti o persoana realista.

Eh, e greu doar la inceput… Bine bine, iar mint. De fapt acum se cos ranile. Depinde foarte mult de ata pe care o folosesti. Si nu, aia de pescuit nu-i destul de rezistenta. Oricum, prima cusatura nu va tine niciodata. Se ve rupe la primul zambet, apoi la prima vorba cu doua intelesuri, apoi la prima atingere milimetrica, apoi la prima atingere serioasa si apoi la primul sarut si… restul.

Da, crezi sau nu, se ajunge aproape mereu pana acolo. Dar nu stiu exact de ce. Probabil dorul, melancolia, dragul vremurilor trecute sau gelozia, invidia, razbunarea… depinde de situatie.

N-am mai trecut prin asta, dar asa am auzit si eu.     Mint.

P.S.

In primul rand tin sa mentionez ghilimelele de rigoare la acest post.

In al doilea rand, even though I got  over it,  I still do not understand, and I guess I never will… I had to draw the line, but still this question keeps on spinning in my mind…

Thirdly, I lied  2 lines ahead… I didn’t get over it.